Peste 50% dintre părinții din Generația X sunt îngrijorați că vor trebui să-și sprijine financiar copiii chiar și după ce aceștia ajung la vârsta adultă. Această proporție este semnificativ mai mare decât media de 37%

Preocuparea principală a organizațiilor în ultimii ani este orientată către Gen Z și Millenials. Deși generațiile mai tinere par să atragă toată atenția, Generația X rămâne un pilon esențial al pieței muncii. Această generație, născută

Exponenții generației X, pe  vremuri etalonul productivității  și inovației, au ajuns la vârsta  senioratului. Multe companii se  feresc să-i angajeze, pornind de la  premisa că nu au capacitatea de a  se adapta la nou. Nimic

Aproximativ jumătate dintre reprezentanții generației Millennials au renunțat cel puțin o dată la locul de muncă deoarece considerau că sănătatea lor psihică e în pericol, după cum relevă un studiu al companiei Mind Share Partners

Când un copil perfect sănătos rostește primele cuvinte sau face primii pași la doar câteva luni, bucuria acestor prime victorii este imensă pentru adulții din jurul lui, cărora li se pare normal ca șirul victoriilor

Generația mea, generația X, a crescut cu teama de schimbare. Schimbare de orice – de școală, de locuinţă, de statut social, de țară, de profesie nu mai spun. Oamenii erau angajați pe viață la joburi care le plăceau sau nu, mergeau resemnați la același „serviciu” care le asigura traiul zilnic și cam atât. 

Intrarea noilor generații pe piața muncii este unul dintre subiectele intens discutate în ultima vreme. Managerii de HR devin din ce în ce mai preocupați de nevoile și așteptările generațiilor tinere, interesul pentru recrutarea forțelor proaspete în companii fiind tot mai pregnant.

Generaţia Z – cei cu vârstă cuprinsă între 16 şi 19 ani –  numără aproximativ 2 miliarde de membri la nivel global şi reprezintă noul etalon pentru companii.

Deși se poate observa o revenire pe piața muncii, se pare că totuși criza economică încă mai creează probleme departamentelor de resurse umane. Conform Boomers and Retirement: Separating the Prepared from the Unprepared, un studiu realizat de compania TD Ameritrade, celor din generația Baby Boomers* le lipsește o jumătate de milion de dolari SUA în fondurile de economii de pensii, ceea ce îi determină pe mulți să rămână în câmpul muncii cu mult peste vârsta de 65 de ani. Un sondaj al Associated Press arată că una din patru persoane din generația Baby Boomers declară că nu s-ar pensiona niciodată.

Milenialii (sau generația Y) se comportă altfel, au alte deziderate și, potrivit unui studiu realizat de Harris și sponsorizat de  Eventbrite în rândul tinerilor americani, își cheltuiesc banii pe altceva față de părinții și bunicii lor.

Gândirea corporatistă s-a schimbat în ultimii ani, fie că vorbim de angajaţii din Generația X (persoane născute în intervalul 1960 - 1980) sau cei din generaţia Y (persoane născute între anii 1980 și 2000). Aceştia vor o mai mare libertate și flexibilitate a programului la locul de muncă au fost îndeplinite de angajatorii care și-au modificat propriile politici de resurse umane pentru a răspunde acestor schimbări de atitudine, potrivit studiului Cisco Connected World Technology Report (CCWTR) aferent anului 2014. 

Majoritatea angajaților folosesc în viaţa de zi cu zi două sau trei dispozitive personale sau oferite de către angajatori, potrivit studiului Cisco Connected World Technology Report (CCWTR) aferent anului 2014.

În urmă cu mai bine de 50 de ani, Douglas McGregor aducea în discuţie două abordări ale actului managerial în relaţia cu subordonaţii şi cu scopul obţinerii rezultatelor. Deja clasice ca teorii manageriale fundamentate pe modelul nevoilor lui Maslow, asumpţiile celor două direcţii definesc comportamentele manageriale şi în prezent. Dacă actul managerial a rămas constant în ceea ce priveşte una dintre cele două asumpţii, nu acelaşi lucru se poate spune despre atitudinea şi reacţiile subordonaţilor.

Departamentul Muncii din SUA a anunţat recent că numărul americanilor care părăsesc jobul pe care-l ocupă a început să crească. Deşi numărul lor e încă foarte scăzut, este un posibil semn al faptului că mobilitatea forţei de muncă, aflată în “nemişcare” în timpul recesiunii, a început să îşi revină. Angajatorii care s-au bazat până acum pe stagnarea economiei ca factor de retenţie a talentelor de top ar face bine să devină mai atenţi.