Care sunt lucrurile pe care le inveti atunci cand incepi sa practici un sport si le poti aplica, sub o forma sau alta, in mediul profesional, la propriul job? Daniel Mereuta conduce o companie de telesales si spune ca de patru ani, de cand a descoperit sportul si alergarea, stilul sau de leadership s-a transformat: a devenit un manager si un lider mai bun pentru echipa sa.
A fost sportiv de performanţă, a făcut parte din echipele naţionale de baschet de juniori şi seniori, a participat la Campionate Balcanice şi Mondiale, apoi a trecut la antrenorat. Pasul următor din cariera lui Horia Păun a fost... un job într-o corporaţie. Destul de neaşteptat pentru background-ul său, dar a făcut faţă şi chiar a avansat. În acest moment este președinte al Federației Române de Baschet. Horia Păun spune că a aplicat cu succes principiile învăţate în anii de carieră sportivă în mediul corporatist şi că disciplina, fair play-ul, spiritul de învingător sunt de trebuinţă şi într-o parte şi în cealaltă.
Ralph Marston spunea:„Nu îți coborî așteptările pentru a se potrivi cu performanța ta. Ridică-ți nivelul de performanță pentru a se potrivi cu așteptările tale”.
Performanța este astăzi un concept la fel de popular ca și cel de leadership. Companiile își doresc angajați performanți și angajații își doresc să lucreze în companii performante. Până aici nimic neobișnuit, mai ales că dorința de a obține performanța este una pozitivă și stă la baza dezvoltării personale și profesionale.
Profesorul meu de tai chi ne-a povestit la un moment dat despre cele nouă niveluri de evoluție către măiestrie. Fiecare treaptă are la rândul ei mai multe sub-etape. Fiind foarte la început în această practică, prezentarea ne-a creat o frumoasă imagine de ansamblu care ne sugera „aici ați putea ajunge la un moment dat”. În același timp, am conștientizat cât de departe suntem de acel punct final – dacă poate fi numit așa.
Atunci când simțim că totul e în zadar, că vrem să renunțăm la ceea ce facem, că nu suntem suficient de buni sau că nu reușim să ajungem acolo unde ne dorim, tentația de a ceda sau de a da vina pe factorii externi este foarte mare. Atunci poate că așteptăm să ne motiveze ceva, să ni se întâmple ceva pentru a ne demonstra din nou că merită să facem ceea ce facem. Însă, așa cum bănuim, lucrurile autentice și cele mai durabile nu pot veni din exterior.
Citind acest articol poţi câştiga un premiu. Cum? Intră AICI şi răspunde la provocarea mea pentru liderii pasionaţi de dezvoltare.
A clădit o companie solidă, cu o evoluţie frumoasă, ascendentă, de la an la an. Vorbea despre afacerea sa cu pasiune, dar şi cu modestia omului care a construit totul pas cu pas, temeinic, prin muncă şi disciplină. Când povestea despre oamenii din echipa sa i se luminau ochii şi părea că vorbeşte despre oameni dragi, din familia lui. Era sever, cerea mult de la sine şi de la ceilalţi, avea standarde ridicate, profesionale şi etice, însă era extrem de corect şi ţinea cu încăpăţânare la principii, la reguli şi, mai ales, la bun simţ, adevăr, muncă şi dedicaţie.
Practicanţii de Parkour spun că disciplina nu este o activitate sportivă ca oricare alta, ci un mod de a trăi în spaţiul urban după o anumită filozofie de viaţă. Deşi e destul de greu să explici în cuvinte ceea ce exprimă ei atât de spectaculos prin mişcare, am hotărât să facem un cover story despre practicanţii de Parkour.
Marii sportivi dau cele mai bune lecţii de leadership. Diferenţa dintre sportivi şi oamenii de business este că primii le probează în arenă, într-un timp foarte bine determinat şi sub ochii tuturor. Sportivii se accidentează, au vârfuri de formă, decad, revin şi, uneori, salvează situaţia în ultima secundă. Anul acesta, LeBron James (i se mai spune şi King James) a ţinut câteva lecţii de la care avem cu toţii de învăţat.
