Un termen folosit in psihologie pentru a desemna epuizarea prelungită: burnout. Un termen cu care nu numai că ne-am obișnuit, dar generator de semne de întrebare și analize aprofundate. 

Sindromul burnout sau cel al epuizării reprezintă o stare de epuizare, atât fizică cât și psihică, care apare în special la persoanele a căror profesie implică o responsabilitate deosebită și interacțiuni cu oamenii.
Apare tot mai frecvent în epoca modernă și conduce la scăderea performanțelor la locul de muncă, afectează relațiile cu cei din jur și calitatea vieții individului, după cum s-a evidențiat în prima parte a serialului nostru despre burnout. 

Cu câțiva ani în urmă Lisa credea ca a găsit jobul visurilor ei. Nu exista vreun motiv care să o facă să creadă altfel. Se gândea că în timp ce nu putea fi cea mai inteligentă sau cea mai talentată persoană, singura variantă să impresioneze era etica de lucru. Așa că începea serviciul mai devreme decât alții, rămânea după terminarea programului de lucru la birou, lucra în week-end - tot timpul, fiind îngrijorată obsesiv de performanța și de viitorul său. Până când nu mai avea energie sau vreo dorință de a petrece împreună cu prietenii săi, își neglija sănătatea și era profund deziluzionată de  munca sa.(Vă recunoașteți  în descriere?)
În câțiva ani, a ajuns de la „ochi strălucitori și zâmbete” la „cearcăne și păr dezordonat”. Dacă  observați aceste semne la voi înseamnă că vă îndreptați  înspre ceea ce azi specialiștii numesc burnout. 

O persoană care suferă de burnout, din cauza locului de muncă, a fost supusă la foarte mult stres și ajunge să se simtă epuizată mintal, emoțional și fizic. Uneori, își pune la îndoială profesia pe care și-a ales-o și valoarea muncii pe care o depune zi de zi. 

Burnout-ul vine în mai multe etape şi situaţia se agravează odată cu trecerea timpului, aşa că e indicat să tratezi acest sindrom într-o fază incipientă. Altfel, poţi trece foarte usor de la "abia aştept vinerea aia scurtă" la "am nevoie de cel puţin 3 ani sabatici ca să-mi revin".

Sindromul Burnout. Dacă lucrăm într-un mediu competitiv în care e cerută performanța maximă, unde e dificil să refuzi o solicitare a unui superior exigent, ai dead-line-uri strânse, apare o sarcină nouă înainte de a o termina pe cea la care lucrezi, iei acasă cu tine problemele de la serviciu etc., și, în plus, munca ta nu este apreciată la nivelul eforturilor mari pe care le depui, atunci burnout e pe aproape.

Burnout-ul tinde să fie boala omului modern, aflat constant sub presiunea cerinţelor care vin spre el din toate părţile. Atunci când eşti ‚arsă’ de epuizare, eşti irascibilă, calitatea somnului scade, te îngraşi, îţi pierzi răbdarea, greşeşti, ţi se pare că eşti asaltată de stimuli care ţi se par mult prea puternici faţă de ce poţi suporta: lumină, zgomot, înghesuială, cerinţe, lucruri de făcut. Nu ai timp de nimic. Eşti mamă, soţie, femeie de carieră, dar ţi se pare că nu mai reuşeşti sa faci bine nimic în niciunul dintre aceste roluri. Când ţi se pare că nimic nu mai funcţionează în acest carusel ameţitor de exigenţe care vin spre tine din toate părţile, citeşte rândurile de mai jos şi aminteşte-ţi că perfectul şi mai-mult-ca-perfectul nu-şi mai pot avea locul decât în cărţile de gramatică...

Lipsa de maniere este mai răspândită decât ne-am aştepta, ba mai mult, un adevărat haos domină relaţiile interumane în marile corporaţii americane. Aici se înscriu banalul schimb de replici lipsite de orice consideraţie, precum şi orice tip de conduită care încalcă normele de politeţe unanim acceptate. Mai mult, s-a descoperit că managerilor puțin le pasă și nu sunt dispuşi să mişte un deget în această privinţă. Efectele sunt mai nocive decât am putea crede.

Starea generală de bine psihologic și un nivel cât mai redus al epuizării (burnout) este (sau ar trebui să fie) un subiect care să îi preocupe pe reprezentanții mediului de business (atât angajați, cât și angajatori), pe cei ai organizațiilor publice, sau pe cei implicați în propunerea de politici publice (policy makers). 

Burnout-ul este considerat drept boala profesională cea mai frecventă a zilelor noastre. Epuizarea profesională se instalează în timp, fără ca cel afectat sau anturajul său să îşi dea seama. Există însă semne care îţi oferă indiciile necesare pentru a vedea dacă suferi de burnout. Ţi le vom detalia mai jos. Iar dacă răul s-a produs, încearcă să ieşi din această stare.

Traim vremuri in care tehnologia pare sa ne copleseasca 24/7 si in care valori precum: banii, puterea si recunoasterea par sa fie intrecute de dorinta oamenilor de duce o viata sustenabila si cu cat mai mult sens. In aceste conditii, iata citeva puncte extrem de importante ce definesc succesul in noua sa paradigma.

În ultimii ani stresul a devenit o stare obișnuită. Avem în jurul nostru o mulțime de tentații pentru a ne “trata” de stres: tehnici antistres, muzică, sport, vacanțe, shopping și, oricât de hilar ar putea părea, am văzut chiar și ciorapi antistres. Ceea ce mi se pare paradoxal este tocmai discrepanța între industria care se creează în jurul nostru și care urmărește cu ardoare să ne “salveze” de stres și relaxarea cu care, atunci când o persoană vorbește despre cât este de stresată, replica celor din jur vine invariabil “cine nu-i stresat...” sau, o altă replică mai experimentată “stresul este normal, dacă nu ești stresat înseamnă că ai murit”.