Skip to main content

Leadership

    • Clasa de mijloc, motorul creșterii în statele emergente

      Potrivit unui studiu realizat de compania de consultanță financiarăErnst&Young, clasa medie se consolidează în statele emergente (China, Brazilia și India, în principal), numărul familiilor care cheltuiesc peste 30.000 de dolari pe an urmând a fi mai mare în statele emergente decât în SUA până în 2020.

    • Achiziții publice: Autoritățile nu trebuie să mai lase contractanții să le identifice nevoile

      “Cred căe momentul ca noi, și mărefer la autoritățile contractante, sănu mai lăsăm contractantul săgândeascăce vrem pentru noi”, a afirmat Violeta Simionescu (foto), managing partner la Integrate Investment în cadrul conferinței “Achizițiile publice, frânăsau factor de progres pentru creșterea economică”. Conferința a fost organizatăde Finanțiștii în colaborare cu BizLawyer, iar Integrate Investment a fost partenerul principal.

    • Află cât câștigă executivii de top din marile corporații

      Veniturile pe care un executiv de top care lucrează într-una din cele mai importante 100 de companii din Europa de Vest și SUA le obține anual este de 1,31 milioane euro brut, potrivit unui studiu efectuat de compania de executive search Pedersen & Partners. În 2011, media salarială anuală a fost de 630.000 euro la care se adaugă 683.000 euro reprezentând bonusul obținut de managerii de top la sfârșit de an. Comparativ cu anul precedent, veniturile obținute de managerii de top au crescut cu 8,8%.

    • Dobânzile real negative "alungă" economisirile spre aur

      Prețul aurului mai are pânăsă atingă nivelul maxim, stimulat de dobânzi reale scăzute și de nevoia de instrumente sigure și durabile de economisire și investiții, conform celui mai recent raport Erste Group."Avem încredere în aur" ("In Gold We Trust"). Federal Reserve își va menține politica de dobândăzero pânăcel puțin în 2014, prin urmare dobânda realăva rămâne negativă, pregătind astfel terenul pentru o creștere și mai mare a prețului aurului.

    • Te pregăteşti timp de 1.000 de ore pentru următorul tău job?

      © 2012 Harvard Business School Publishing Corp.

      Multe feluri de a-ţi câştiga traiul ce păreau odată sigure pot ajunge să fie, uimitor de rapid, pe cale de dispariţie. Oamenii din interiorul branşei sunt adesea ultimii care sunt capabili să vadă ce se întâmplă “pe afară”. Industria sau compania în care lucrezi ar putea fi în pragul dezastrului şi s-ar putea ca tu să nu ştii asta. În cazul în care dezastrul ar avea loc, îţi place să crezi că îţi poţi găsi alt job. Numai că, aşa cum spune o expresie devenită clişeu, speranţa nu e o strategie – mai ales în piaţa actuală a joburilor.

    • Îndârjire + Ataşamente = (în general) Dezamăgire

      Cumva am fost obişnuită din copilărie cu ideea că trebuie să fiu ambiţioasă, să fac tot ce pot ca să fiu printre primii, să fac tot ceea ce este posibil ca să ating ceea ce mi-am propus. Şi asta am făcut până am căzut în extrema de a fi atât de orbită de obiectivul propus (personal sau profesional) încât nu mai vedeam nimic altceva în jurul meu. Am observat asta şi la mine şi la alte persoane în jurul meu - ajungem să ne ataşăm puternic de obiectivul pe care ni l-am propus şi ne dedicam cu totul atingerii sale, iar în momentul în care acesta poate nu se realizează, sau nu se realizează aşa cum poate ne dorim şi îl vizualizăm noi, suntem dezamăgiţi, fără a mai ţine cont de experienţele valoroase pe care le-am trăit în drumul către acel obiectiv.

    • Avem sau nu nevoie de competiție?

      Întâlnesc foarte frecvent, în organizațiile cu care lucrez, spiritul de competiție ca instrument de motivare al echipei, pentru a da rezultate bune. Adică, atunci când văd că ritmul de muncă este încetinit sau apar scăderi în livrarea serviciilor și produselor dorite, managerii  generează o competiție în echipă, ca să îi facă pe aceștia să vândă mai multe mașini, asigurări sau să dea mai multe telefoane,etc.

    • Topul investitorilor străini care ne dau lecții de agricultură

      Venirea unor companii din afara țării, care au ales săinvestească în terenul agricol din România, a reprezentat mereu un subiect fierbinte de dezbatere. Nu sunt puțini cei care susțin căfenomenul a căpătat o dimensiune mult prea mare, iar străinilor li s-a permis săacapareze prea mult din pământurile noastre. Trecând peste sloganul “nu ne vindem țara”, ar trebui văzut ce a însemnat pentru agricultura autohtona și pentru economie în general infuzia de capital străin făcutăîn acest domeniu.

Recomandările editorilor