Skip to main content

Plesa Silviu

    • Discursuri care schimbă vieţi

      Mult aşteptatul eveniment The Ultimate Success Summit, care a avut loc pe 9 mai la Sala Palatului, l-a adus pentru prima oară în România pe Sir Richard Branson, şi pentru a doua oară pe Robin Sharma, unul dintre cei mai mari experţi în leadership şi dezvoltare personală. Cei doi s-au prezentat impecabil şi au oferit oamenilor de business români lecţii memorabile de leadership, modestie şi simplitate, care pe unii i-au încântat, iar pe alţii i-au surprins. 

    • Tăietura magică pe care o tot căutăm

      La prima vedere, designerii vestimentari sunt oameni excentrici şi flamboaianţi, ce par desprinşi de realitate din moment ce produc numai elemente de concept, pe care le-am putea purta doar dacă ne-am numi Lady Gaga. Ei bine, este doar o impresie de suprafaţă.

    • Joseph l. Badaracco jr.: Întrebări asupra caracterului uman

      În lumea afacerilor, caracterul uman apare ca o caracteristică vagă, similară carismei. Este greu de predat, greu de definit şi evidentă când lipseşte. Questions of Character – Illuminating the Heart of Leadership Through Literature by Joseph L. Badaracco Jr. este o carte interesantă şi atrăgătoare pentru că abordează subiectul dintr-o perspectivă practică pentru liderii din lumea afacerilor de astăzi.

    • O aventură cu Sean K.O. Penn

      Ca absolut orice băiat rău, când apuci să îl cunoşti mai bine, devine bun … şi-ţi place tare, tare de tot, de el.… Te năuceşte şi dacă se poartă frumos, şi dacă te zdruncină de nu te vezi şi nu ai de ales: îl iubeşti pentru că aşa trebuie, vrei nu vrei, oricine ai fi, te înduioşează până la urmă. Interacţiunea cu el e un pariu pe care îl câştigă totdeauna … Iar ca să fie combinaţia letală, e şi introvert. Tace şi mocneşte, dar iubeşte profund şi suferă. Iar când se enervează şi nu se mai poate abţine, dă cu pumnii. Are mintea brici, acţiunile îi sunt cam la fel, însă în adâncul sufletului pare că e încă acelaşi copil care voia să se îmbrace ca Robin Hood. Nu ca să îl vadă alţi copii sau lumea când iese afară din casă costumat, ci aşa, doar ca să „fie în el“.

    • Nu-ţi mai “documenta” viaţa, trăieşte-o pur şi simplu

      © 2012 Harvard Business School Publishing Corp.

      Luna trecută, la nunta unui prieten, ceea ce părea inimaginabil chiar s-a întâmplat. În timp ce mirele era rugat să confirme că vrea să o ia de soţie pe femeia vieţii lui, spunând faimosul “I do”, el a ridicat mâna, ca şi cum ar fi spus “staţi un pic”. Sunetele clar audibile scoase de participanţii cărora li se tăiase răsuflarea s-au transformat, în scurt timp, în chicoteli, pentru că el şi-a scos iPhone-ul, în mijlocul rostirii jurămintelor de căsătorie, ca să tweet-uiască “I do”, anunţându-şi sutele de “followeri” pe care-i are pe Twitter. 

    • Educator, îndrumător, mentor

      Potrivit dicţionarului, mentorul poate fi un conducător spiritual, un povăţuitor, un îndrumător sau un educator. Dacă ne oprim la ultima definiţie, putem spune că avem mentori încă de la grădiniţă, lucru perfect adevărat. Câte dintre fetiţele de grădiniţă nu spun că îşi doresc să devină educatoare doar pentru că vor să fie precum persoana care le supraveghează şi le învaţă zi de zi în primii patru-cinci ani de viaţă? Când mergem mai departe, la şcoală, la liceu şi ulterior la universitate, portretul mentorului se creionează în linii din ce în ce mai clare, transformându-se dintr-un simplu personaj aflat la catedră într-un îndrumător. În goana după o şcoală mai bună, părinţii caută, de fapt, profesori-mentori. Ei nu stau la cozi pentru a-şi înscrie copiii la şcoli cu renume pentru modul în care sunt aranjate băncile într-o clasă ori pentru frumuseţea unor clădiri, ci pentru că acolo predau oameni pe care îi doresc ca îndrumători pentru prichindeii lor. 

    • Universităţile româneşti urcă în cloud

      În presă nu apar prea des formulări care încep cu „cercetătorii români de la universitatea... au descoperit ceva sau au făcut un anume studiu ştiinţific revoluţionar“, însă aceasta nu înseamnă că învăţământul românesc de la vârf nu se modernizează. Ba dimpotrivă, chiar o face, mai ales când îşi adună forţele cu o companie de renume şi cu infrastructură IT de înaltă performanţă. 

    • Leadership - Povestea unui cub de zahăr!

      Deşi copiii din ziua de azi ştiu deja această „poveste“ încă din clasa a şaptea, de la ora de chimie, eu am aflat-o abia la vârsta de 30 de ani, de la unul dintre cei mai iubiţi lideri cu care am avut ocazia să lucrez. Şi pot spune că mi-a schimbat viaţa şi modul de a gândi, precum şi felul cum îmi conduc companiile.

    • Roşia Montană, între controverse şi raţionament

      Să scrii despre proiectul Roşia Montană în această perioadă este o îndrăzneală. Cei mai mulţi oameni i se opun şi punct. Indiferent dacă au vizitat sau nu localitatea, indiferent dacă ştiu sau nu despre ce e vorba. Ca să mă lămuresc cum stau lucrurile, am stat de vorbă cu unul dintre geologii companiei RMGC.

    • O tânără salvează mai multe vieţi decât un medic

      Deşi a absolvit Facultatea de Medicină, Anca Ştefan, în vârstă de 30 de ani, nu a profesat niciodată în domeniu. După ce şi-a finalizat studiile superioare şi a reuşit să cunoască sistemul de sănătate din România şi-a dat seama că nu acesta este drumul pe care vrea să îl urmeze în viaţă. Cu toate că un job de medic îţi oferă siguranţă, dar şi o poziţie bună în societate, tânăra, împinsă şi de dorinţa de a oferi oamenilor o viaţă mai bună, a avut curajul să aleagă o cale mai puţin „bătătorită“ la acea vreme: ONG-ul. 

    • Agenţiile de recrutare, primul pas spre un job afară

      Fie că este vorba de un loc de muncă în cadrul uneia dintre instituţiile Uniunii Europene, un job de programator în cadrul unei companii mari de IT, un post de medic în statele vest europene sau unul de inginer într-una din ţările arabe, salariile atractive şi posibilităţile de dezvoltare a carierei îi fac pe tot mai mulţi români să aleagă calea „exilului“.

    • În timp ce unii aleg să lucreze în străinătate, un medic român şi-a deschis propriul spital

      Mulţi doctori români au plecat să muncească peste hotare din cauza salariilor mizere din sistemul de sănătate românesc, dar şi a condiţiilor precare din spitalele de stat şi a lipsei aparaturii necesare din clinicile private. Există însă și persoane care decid să rămână în țară și să se lupte cu această realitate crudă. Un chirurg şi alţi câţiva colegi de la Spitalul „Sf. Ioan” din Capitală s-au ambiţionat şi şi-au deschis propriul lor spital. „Creierul” din spatele acestui proiect este Cătălin Copăescu, medic primar, competent în chirurgia laparoscopică, bariatrică şi metabolică.

Recomandările editorilor