Locul de muncă ar trebui să fie un spaţiu în care să ne simţim în siguranţă şi care să ne creeze atmosfera necesară pentru a ne face treaba în cele mai bune condiţii. Sunt însă anumite persoane pentru care un astfel de spaţiu nu este chiar ceea ce ne-am aştepta noi să fie. Astăzi vom trece în revistă câteva joburi care ar putea fi catalogate drept extreme, iar persoanele care le ocupă sunt cu adevărat nişte oameni extraordinari.

©  2013 Harvard Business School Publishing Corp.

Propria siguranţă şi protecţie a devenit, pentru americani, o preocupare imperativă. Acum câţiva ani, în timp ce participam la şedinţa consiliului de conducere al unei şcoli secundare (pentru copiii în vârstă de 13-18 ani), directorul unei şcoli primare (pentru copii de 4-12 ani), aflat în vizită, a fost întrebat care consideră el că ar trebui să fie cea mai înaltă prioritate pentru părinţi atunci când aleg o facultate. Am fost uluită când a spus “siguranţa”, în loc de, să zicem, “calitatea educaţiei”. Dar remarca lui a fost doar un indiciu care a prevestit modul în care temerile americanilor pentru propria siguranţă s-au amplificat în anii care au urmat. Am devenit cea mai anxioasă dintre naţiunile lumii; ne este frică - printre altele - de terorişti, de riscul de a fi prinşi între schimburi violente de focuri, de atacuri sexuale, de uragane, tornade şi furtuni de zăpadă, de furtul de identitate, de discriminare şi de microbi.

În luna mai AXA Asigurări sărbătoreşte doi ani de când a avut loc lansarea oficială în România, perioadă în care compania și-a dezvoltat reţeaua de distribuţie, având astăzi 55 de agenţii cu peste 700 de consultanţi financiari la dispoziţia clienţilor săi.

Săptămâna trecută am discutat despre securitatea și sănătatea în muncă în companiile care activează în sfera transporturilor. În acest domeniu de activitate lucrurile privind siguranța în muncă sunt destul de clare și transparente pentru oricine. Un șofer care nu respectă regulile de siguranță poate pune în pericol viața lui, viața pasagerilor și viața celorlalți participanți la trafic.

În transport și în industrie, un accident de muncă nu afectează numai viețile angajaților, dar poate însemna costuri de zeci de mii până la milioane de euro pentru organizație. Drept urmare, în aceste domenii sunt dezvoltate cele mai multe practici și reguli privind siguranța. În ciuda acestui fapt, o componentă crucială rămâne deseori afară din schemă.

Înainte de a scrie acest articol, am început să mă documentez în privinţa ultimelor accidente de muncă petrecute în România. O simplă căutare pe goolge mi-a reliefat o serie de evenimente legate de accidentele de muncă petrecute anul trecut. 

Publicaţiile şi rapoartele actuale, la nivel naţional şi internaţional, arată că 70-80% din accidentele de muncă sunt atribuite factorului uman. De aceea, este crucial ca fiecare organizaţie să se asigure că are şi cultivă o cultură solidă de siguranţă şi sănătate.

Acum că febra sărbătorilor a trecut şi odată cu ea şi vacanţa de iarnă sau cel puţin o parte din ea, putem să ne reîntoarcem la activităţile de zi cu zi, printre care presărăm amintiri legate de zilele departe de birou.

Instruirea pe tematici de securitate și sănătate în muncă ajută, fără îndoială, la a avea angajați cu un comportament mai adecvat, mai sigur la locul de muncă. Însă, fără o radiografie riguroasă și profundă a modului în care angajații contribuie în mod real la cultura de siguranță, orice program de instruire, chiar și unul extensiv, rămâne limitat ca impact.

©  2012 Harvard Business School Publishing Corp.

Ai remarcat că, în cazul joburilor periculoase, şefii buni au, de regulă, relaţii profunde cu angajaţii lor? Fie că este vorba de un căpitan şi echipajul său de pe o navă ce pescuieşte crabi în Marea Bering, de un comandant de pluton şi soldaţii săi aflaţi în misiune în Afganistan sau de un maistru ce conduce o echipă de tăietori de copaci din pădure, oamenii care muncesc în condiţii de lucru periculoase simt că au nevoie să aibă încredere unii în alţii şi în şeful lor pentru a supravieţui.

În ultima perioadă, în mediul de afaceri s-a încetățenit conceptul de comportament contraproductiv. Acest set de comportamente au fost atent analizate de către cercetători și, astfel, putem vorbi despre predispoziții spre absenteism, furt, ostilitate față de client, agresivitate verbală sau fizică, consumul de alcool sau de substanțe interzise la locul de muncă, concedii medicale neîntemeiate etc. Despre nocivitatea acestor comportamente în organizatii este suficient de spus doar că, transpuse în bani, acestea se ridică la miliarde de dolari anual. De aici vine și interesul general spre aceste comportamente contraproductive.

Vă supun atenției o experiență despre care mi-a vorbit Simona Nicolaescu, Managing Partner într-una dintre primele 10 companii de training din România. Am folosit cuvintele ei pentru ca mesajul să ajungă spre voi cât mai curat și cât mai autentic.

Una dintre grijile care apasă pe umerii unui CEO este aceea că angajaţii aflaţi “în prima linie” a business-ului ar putea să se angajeze în comportamente riscante. Nimeni nu vrea să ajungă ca Jamie Dimon, şeful firmei de servicii financiare JPMorgan Chase & Co., a cărei tradiţie preţuită a fost “murată” de ceea ce chiar Dimon însuşi a numit “greşeli incredibile şi fără precedent” făcute în firma pe care o conduce de către un grup obscur de traderi de obligaţiuni.

Stick-urile de memorie prezinta cel mai ridicat risc la adresa sigurantei informatice a companiilor, potrivit unui studiu realizat de o companie americana. Peste 60% dintre angajatii chestionati ar folosi un asemenea instrument daca ar dori sa fure informatii de la companie, arata rezultatele sondajului.

Aproape jumatate dintre absolventii care au un loc de munca afirma ca acesta este nesigur sau foarte nesigur, in timp ce 44% intentioneaza sa isi schimbe locul de munca in urmatorul an.

Este greu sa schimbi mentalitatea si comportamentul. Pentru aceasta ar fi nevoie de multa vointa, timp si perseverenta. Fie ca vorbim despre masurile de siguranta rutiera, fie despre prevenirea consumului de droguri sau de alcool, educarea publicului consumator intra la categoria "cea mai grea misiune" a companiilor.