Unii dintre voi aţi avut ocazia să îl ascultaţi la TedX Bucureşti, ediţia 2015. În discursul de atunci, Vişinel Bălan arăta de ce el, un fost copil abandonat la două luni într-un centru de plasament, care a dormit prin gări şi care s-a refugiat la mănăstire ca să rămână în viaţă, se luptă astăzi pentru a reforma sistemul de protecţie a copilului.
Orfelinatele ocupă un loc deosebit în sistemul educaţiei sociale a copiilor de vârstă preşcolară. Aceste instituţii de reabilitare şi de însănătoşire-educare au menirea de a-i înlocui copilului familia, de a crea condiţii în care micuţul, lipsit de atenţie şi dragostea părinţilor, să se poată dezvolta totuşi normal, corespunzător vârstei. Însă studiile psihologice dovedesc că în realitate acest lucru nu se întâmplă.
