© 2014 Harvard Business School Publishing Corp.

Retailerul online de îmbrăcăminte şi încălţăminte Zappos este adesea în avangarda politicilor de resurse umane noi şi neobişnuite. Compania a fost cea care a lansat politica „plăteşte-i pe angajaţi ca să plece dacă vor” – prin care se oferă să le plătească o anumită sumă celor care vor să plece, pentru a reduce fluctuaţia de personal, şi mai ales, pentru a se asigura că noii angajaţi care simt că nu se „potrivesc” în organizaţie sunt stimulaţi să plece mai devreme – politică adoptată ulterior de Amazon, care a achiziţionat Zappos în 2009. Iar acum Zappos abandonează politica postării anunţurilor de joburi libere, conform anunţului făcut de Stacy Donovan Zapar, Social Recruiting and Employer Branding Strategist la Zappos. Politica„abandonării postării de joburi” aminteşte de o eră mai timpurie. Aşa cum spune Zapar, „este recrutare «de şcoală veche», înnoită şi împrospătată”.

Centralizarea procesului de recrutare şi constituirea unei echipe de lideri de integrare sunt două dintre măsurile asumate de HR-ul retailer-ului Mega Image, pentru a susţine expansiunea agresivă a lanţului. Ileana Alexandru (foto), directorul de resurse umane al companiei, ştie că recrutarea este zona în care disfuncţionalităţile se văd imediat, consecinţele fiind palpabile, măsurabile în cifre exacte şi vizibile în vânzările magazinului.