Una dintre nevoile curente in contextul unui mediu de afaceri ambiguu, dinamic si in continua schimbare este sa ne dezvoltam capacitatea de a pune lucrurile in alta perspectiva. O perspectiva a oportunitatilor, a alegerilor, a asumarilor personale si profesionale. Si se simte aceasta nevoie in toate domeniile… nevoia de “improspatare”, de privire din alt unghi, de descoperire de noi abordari, de inovare datorita stilului si cerintelor noilor generatii…
Angajatorii români anunță planuri de angajare pozitive pentru intervalul ianuarie-martie 2014, arată Studiul Manpower privind Perspectivele Angajării de Forţă de Muncă.
Ne trezim „pe pilot automat” şi uităm să mai privim către noi. Alergăm, căutăm, găsim sau nu găsim ce ne dorim, ne pedepsim... Facem lucrurile din inerţie, din obişnuinţă, pentru că „aşa e bine” sau „aşa ar trebui să fie”, suntem dezamăgiţi, ne agităm pentru că lucrurile nu se întâmplă acum, când am vrea noi şi uităm să ne acordăm momente în care să mai privim către noi.
Vi s-a întâmplat să vă cramponaţi în proiecte care nu au funcţionat? Poate aţi abandonat chiar înainte de a testa mai multe posibilităţi? Sau poate că v-aţi încăpăţânat să încercaţi în continuare să duceţi la capăt proiectul până a fost evident că nu se mai poate face nimic, pierzând astfel timp şi energie? Am observat că în multe situaţii suntem atât de prinşi în acea poveste în care suntem blocaţi (proiect, relaţie, etc.) încât nu reuşim să mai găsim căi alternative mai eficiente sau nu putem să renunţăm la timp, dacă este cazul.
Nu, nu am intenţia de a veni cu încă un articol despre modul în care să oferim corect feedback, există numeroase materiale utile pe această temă. Îmi propun să vă invit să reflectaţi la ideea de feedback şi sfaturi nesolicitate dintr-o altă perspectivă, atât din postura celui care le oferă, cât şi a celui care le primeşte. Nu de puţine ori fiecare dintre noi ne-am aflat atât în postura de a ne enerva în momentul în care am primit sfaturi şi păreri pe care nu l-am cerut (când spun sfaturi şi feedback nu mă refer la feedback-ul oferit în cadrul unui proiect, sau ca parte a unei evaluări la locul de muncă, nu intenţionez să intru în acea zonă, vorbesc aici de feedback-ul oferit în cadrul unor discuţii informale, indiferent de tema acestora).
Coachingul este o preocupare tot mai prezentă și mai evidentă în viața profesională și personală a oricărei persoane care își dorește să devină mai performant, mai mulțumit de sine și mai fericit. Și nu întâmplător am spus de viață profesională și personală. Legătura și influențele dintre acestea sunt extrem de prezente. Chiar dacă uneori la job ne asumăm anumite „măști” comportamentale, în realitate suntem tot noi, cu aceeași personalitate, cu aceleași patternuri de gândire, obiceiuri, trăiri etc. Cu atât mai mult, dacă „măstile” pe care le purtăm la job nu ni le și înțelegem și asumăm, riscul de a ajunge într-o disonanță interioară negativa este cu atât mai mare. Și când înțelegem asta, atunci începem să căutam acele metode prin care „a spune” și „a face” și „a simti” devin aliniate cu „cine sunt”.
În pofida unui an dominat de turbulenţe în Zona Euro, uniunea monetară va intra în 2013 cu o perspectivă mai bună decât cu 12 luni în urmă. Deşi au apărut indicii de îmbunătăţire a stabilităţii economice, rămân pe mai departe multe obstacole importante de depăşit înainte să poată avea loc orice fel de redresare – se arată în raportul de iarnă al Ernst & Young, Eurozone Forecast (EEF).
Coachingul devine din ce în ce mai mult o componentă nelipsită în mediul de business, şi nu numai, mai ales în rândul persoanelor care vor să îşi îmbunătăţească performanţele la locul de muncă. Deşi acest proces este atribuit în special celor care deţin poziţii de management, coachingul poate fi util oricărei persoane, indiferent de postul pe care îl ocupă. În acest context, deprinderea unor competenţe de coaching de către un manager îl poate avea o contribuţie majoră în atingerea unor rezultate ambiţioase de către echipă.
Opusul iubirii nu este ura, spunea un înțelept, ci judecata.
Mi-au trebuit ani de zile pentru a înțelege cu adevărat ce înseamnă asta. Aveam tot felul de opinii despre cei din jur. Puneam cu ușurință etichete - prea des, nefavorabile. Atunci când nu judecăm persoana, îi judecăm acțiunile: "Asta e corect, asta nu", "asta e o prostie", "asta e o greșeală", și tot așa...
Într-o organizație, indiferent de poziția ocupată, viața poate să fie foarte complicată. Angajații investesc foarte multă energie și resurse pentru a gestiona complexitatea. Am lucrat ca și coach cu angajați la diferite nivele, de la specialiști la manageri seniori, și am observat că majoritatea au nevoie de câteva abilități simple, tocmai pentru a simplifica / înlesni viața în mediul organizațional.
Din copilărie suntem condiţionaţi să ne supunem autorităţii. Dacă nu facem ce ne spune profesorul la şcoală şi părinţii acasă, suntem pedepsiţi. Nevoia de autoritate continuă la vârstă adultă şi nu ducem niciodată lipsă de superiori cărora trebuie să le dăm ascultare.
Cea mai recentă carte pe care am citit-o este "Emotional Equations" a lui Chip Conley. Cartea a fost modalitatea prin care Conley a readus sensul în viața sa într-o perioadă extrem de dificilă din punct de vedere emoțional.
