Expunerea excesivă la ecrane poate afecta dezvoltarea copiilor, motiv pentru care părinții trebuie să stabilească limite clare. Este bine să existe un echilibru între timpul petrecut pe activitățile online și cele offline. Controlul parental, exemplul

Se apropie sărbătorile de iarnă. Deja Moș Nicolae a fost pe la ghetuțele copiilor, iar pozele de pe Instagram arată că parcă s-a mai îndulcit un pic starea aceasta apăsătoare, provocată de COVID. Însă, multe

Majoritatea părinților au senzația că, după ce își termină ziua de muncă, intră în schimbul doi. Mulți chiar așa se exprimă atunci când sunt întrebați seara ce mai fac: „Am intrat la schimbul doi”, răspund ei pe un ton ironic, care arată oboseala și presiunea pe care o resimt. Ceea ce vor să transmită de fapt este că „meseria” de părinte este grea și mai ales emoțională, iar ei nu au suficient sprijin emoțional și financiar pentru a o îndeplini.

De unde apare fenomenul de bullying (hărțuire, agresare) la copii și cum îi poți ajuta, ca părinte, să treacă peste durerea cauzată de agresare?

Otilia Mantelers, expert în parenting, vă invită marți, 29 noiembrie 2016, de la orele 19.00, la PSIHOatelierul: Femeia și alchimia ei – frumusețe, durere și putere, care va avea lor la Journey Pub. O discuție despre evenimentele din viața noastră care ne-au făcut să renunțăm la noi însene și să le facem pe plac celor din jur; cum să învățăm să cerem ce vrem și ce ni se cuvine (exercițiu de listening partnership), de ce există competiția între femei și cum putem să o transformăm în comuniune?

Tot mai multe programe de educare emoțională a copiilor se desfășoară la nivel naţional și internaţional. Un termen care descrie această educație este cel de alfabetizare emoțională, care, așa cum îi arată denumirea, presupune a învăța copiii „știința emoțiilor”. Studiile în neuroștiință arată încă de acum 30 de ani că succesul copiilor în viață depinde în mică măsură de rezultatele școlare şi că mai important este  felul în care copilul se percepe pe sine. Mai exact, depinde de cât de profundă e stima lui de sine.

Dimineață iese pe ușă la 8 și îl duce pe băiețel la grădi. Înainte, cel mic nu a vrut să mănânce și nici să se spele pe dinți. La 8.30 pleacă de la grădi. Cel mic plânge pentru că-i e dor de tati și de mami care a rămas acasă cu bebele. La 8.55 intră în birou. Își savurează cafeaua. A ieșit în mare din rolul de părinte pentru următoarele 10 ore. Nu de tot, fiindcă pe parcursul zilei primește mesaj de la mami în care îi spune că cel mic deja merge de-a bușilea. Cere un filmuleț, mami îi trimite. Îl arată la colegi. Toți zâmbesc cu drag și se bucură pentru el. 

Copilul vine pe lume înzestrat cu o curiozitate copleșitoare. El vrea să descopere, să înțeleagă, să exploreze și să absoarbă lumea din jurul lui, de care se miră necontenit. Nouă, părinților, ne place acea spontaneitate și poftă de viață, fiindcă ne reamintește că viața este intensă și că merită să o trăim prezenți și cu bucurie fiecare moment. Suntem fascinați de capacitatea de explorare a copilului și ne dorim să o păstreze vie pentru totdeauna. De multe ori, însă, constatăm că pe la vârsta de 5-6 ani el a pierdut undeva pe drum această curiozitate. Iar când ajunge la școală, învățarea devine un chin, discuțiile interminabile pe tema lecțiilor pentru acasă transformându-ne radical relația noastră cu el. Oare ce se întâmplă de copilul învață la un moment dat sa nu mai învețe? Are această pierdere a curiozității vreo influență asupra stimei lui de sine?

Copiii activi sunt cei pe care nu ai cum să nu îi observi, fiindcă sunt peste tot. Îi recunoști repede, fiindcă sunt acei bebeluși care fac primii pași la 8-10 luni în loc de 11-13. Sunt acei copii care în loc să meargă, sar și se prind de liane. În loc să coboare scările, preferă să alunece pe balustrade în jos. Dacă au într-o încăpere o masă cu creioane colorate pe ea, vor vrea să se urce pe masă și apoi să sară pe unul din scaune, în loc să se așeze și să coloreze. Pe tobogan în parc se dau pe burtică cu capul în jos.

Nu există critică așa-zis constructivă, rușinea ne corodează relațiile dacă nu știm s-o gestionăm și crește dacă o ținem secretă, iar bărbații se rușinează mai ales când au un eșec profesional. Sunt câteva dintre ideile expuse de Gáspár György, psiholog clinician, și Otilia Mantelers, expert în parenting, la conferința națională “Puterea relațiilor. Călătoria de la vină, către vulnerabilitate și vindecare” care a avut loc sâmbătă, 10 octombrie, la București. 

400 de părinţi sunt aşteptaţi în 10 octombrie 2015 la Bucureşti, în cadrul evenimentului "Puterea relațiilor. Călătoria de la vină către vulnerabilitate și vindecare", susţinut de Otilia Mantelers, expert în parenting, și Gaspar Gyorgy, psiholog clinician.

În offline-ul de business - acasă, în timpul liber - părinţii întâmpină provocări, unele diferite de cele ale generaţiilor anterioare în ceea ce priveşte viaţa socială şi emoţională a copiilor lor. De aceste noi sau vechi „puncte nevralgice” se ocupă psihologi, alţi specialişti şi studii care pot oferi multe căi de rezolvare, aşa cum am aflat de la Otilia Mantelers, practician pasionat de psihologia relaţiei părinte - copil.