Timpul, acest inamic sau aliat, care ne determină să găsim cele mai ingenioase soluții pentru a ne atinge obiectivele. Ne dezvoltăm astfel capacitatea de a crea „scurtături”. În comunicare presupunerea este o astfel de scurtătură. O mai numim (forțat) și anticipație a nevoilor clientului, șefului, colegului, copilului, partenerului.
Puteţi să spuneţi că sunt prozaic, însă e adevărat că cei mai mulţi oameni îşi doresc să fie fericiţi. Oamenii caută acea împlinire de sine de care vorbea Abraham Maslow. Oamenii vor siguranţă, din toate punctele de vedere, vacanţe şi cărţi de credit. Vor să joace baschet precum atleţii din NBA, vor să ţină discursuri ca Barack Obama şi vor să arate bine, ca Brad Pitt în Fight Club. Desigur, exemplele mele sunt date la întamplare şi e foarte posibil ca nici unul dintre ele să nu coincidă cu ce vă doriţi voi. Însă toată lumea vrea ceva.
Continuăm seria întrebărilor care ne pot influența, mai mult sau mai puțin, viața, depinzând de perioada în care ne aflăm: dacă suntem într-o zonă a căutărilor, vom vrea să ne așezăm un pic la marginea drumului nostru și să reflectăm asupra lor, dacă suntem atenți la ceea ce ni se întâmplă, vom conștientiza că întrebările sunt mai importante decât răspunsurile și că merită să ne acordăm timp, însă dacă vom ezita în a privi spre noi înșine, orice întrebare, cât de neimportantă la prima vedere, poate părea la un moment dat amenințatoare.
E uşor să ne motivăm atunci când ne punem întrebările potrivite. Dacă vrem să obţinem motivarea necesară trebuie să conectăm „punctele esenţiale“ dintre motivul pentru care întreprindem acea acţiune şi următorul pas pe care trebuie să îl facem imediat după, potrivit www.inc.com
În România, tradiţia mersului la facultate este orientată de tendinţa generală. Tendinţa se cristalizează în gimnaziu şi liceu, când elevii află că e important să fie buni la anumite materii, deşi mulţi dintre ei au altă opinie. Apoi dau admitere la facultăţile care sunt la modă. Pentru că, nu-i aşa, acolo se duc cei mai buni din clasă, iar ei şi părinţii lor sigur ştiu mai bine.
În general, la finalul unui interviu, recruiterul poate să îţi adreseze următoarea propunere: Ai vreo întrebare pe care vrei să mi-o adresezi? Acesta este momentul în care tu, ca potenţial viitor angajat, îţi poţi face o idee mai bună asupra situaţiei în care se află compania pentru care vrei să lucrezi.
