Deși au trecut doi ani de la desființarea carnetelor de muncă, sunt persoane care încă mai așteaptă să le primească de la angajatori. Mulți se tem că acestea s-au pierdut. Ce s-a întâmplat cu ele?
Alergam cu îndârjire să-l prind pe cel din faţa mea şi parcă fiecare pietricică pe care o simţeam în talpă era un mic obstacol. Adrenalina creştea, eram din ce în ce mai aproape, încă puţin şi puteam să îl ating. Gata, l-am prins!
Interesul lor principal în viaţă este înţelegerea lumii în care trăim. Se servesc de intuiţie pentru a prelucra informaţii, de obicei extrem de rapid şi precis, şi de capacitatea lor de a dimensiona corect o situaţie. Sunt în mod constant absorbiţi de idei şi de inovaţia din domeniul lor. Aceşti tineri pun mare valoare pe cunoştinţe şi îşi petrec o mare parte din timp căutând să dobândească o înţelegere şi mai mare a tehnologiilor care ne schimbă viaţa.
Amintiţi-vă atacurile din Oslo şi insula Utoya, ce au avut loc în Norvegia acum un an, când un terorist singuratic a plasat şi detonat maşina-capcană ce a dus la explozia unei clădiri guvernamentale, în urma căreia au murit opt oameni, apoi s-a deplasat pe insulă şi a împuşcat 69 de oameni, majoritatea tineri şi adolescenţi, aflaţi într-o tabără de vară.
© 2011 Harvard Business Publishing
Dacă există vreun lucru pe care ar fi trebuit să-l învăţăm în deceniul care a trecut de la atentatul din 11 septembrie, acesta este faptul că „misiune îndeplinită“ este un mod mult prea categoric (şi prea facil) de a descrie progresul pe care l-am făcut în rezolvarea unei probleme – fie că este vorba despre războiul din Orientul Mijlociu, fie despre o criză financiară sau de rata ridicată a şomajului –, care se încăpăţânează să rămână ridicată. Astăzi, la baza unui leadership puternic stă conştientizarea faptului că situaţiile complicate par întotdeauna mai simple decât sunt în realitate şi că, exact atunci când crezi că le-ai rezolvat, îţi demonstrează că te-ai înşelat.
În urmă cu ceva timp am scris despre împrietenirea mea cu sportul. După câteva încercări eșuate, am început să fac cu adevarat sport după 30 de ani. Chiuleam la orele de sport la școală și facultate, adoram plimbările la munte “cu mașina”, mi-am pus de câteva ori patinele și schiurile în picioare… numarând experiențele de gen pe degetele de la o mână.
