Cu toții avem sau am avut de-a face cu un manager dificil. Când spun dificil, fac referire la genurile de manageri care sunt inconsecvenți sau dețin o doză crescută de neprofesionalism, manageri care pot pune oamenii în situații dificile și neproductive, ineficiente, manageri critici, manageri care sunt de-a dreptul intimidanți.
© 2012 Harvard Business School Publishing Corp.
Un coleg de-al meu, pe care o să-l numesc în acest articol Jeff, este scriitor, speaker şi şeful unei firme de consultanţă. Din câte îmi dau seama, este un profesionist foarte respectat, capabil, onest şi popular. O cunoştinţă comună ne-a rugat să colaborăm la un proiect şi sunt conştient că avem amândoi ceva clar de câştigat din faptul că vom lucra împreună.
© 2012 Harvard Business School Publishing Corp.
“Sunt la capătul răbdării”, a spus Dan, şeful echipei de vânzări dintr-o firmă de servicii financiare. “Sunt atâtea oportunităţi aici – business-ul creşte, munca e interesantă, iar primele pe care urmează să le luăm în acest an ar trebui să fie foarte bune – dar oamenii nu fac decât să se plângă”. Când trecea pe holul firmei pe lângă angajaţii lui şi îi întreba cum merge treaba, ei răspundeau cu un comentariu critic despre un client sau o bombăneală despre cât de multe au de făcut. “Cum pot să inversez negativismul de care sunt pătrunşi oamenii din echipa mea?”, m-a întrebat Dan.
Studiile mai multor universităţi din SUA demonstrează că plictiseala este prezentă în toate birourile. Desigur, e simplu să intuim efectul ei contraproductiv, dar interesant este că plictiseala se instalează şi în birourile oamenilor foarte performanţi şi buni în ceea ce fac.
