Atunci când te afli într-o discuție dificilă, poate fi complicat să-ți provoci gândurile, nu poți să-ți aduci aminte tot ce spui și tot ce faci și asta poate provoca haos și confuzie. Cel mai indicat ar fi să le notezi și să folosești acest Jurnal al gândurilor - 6 pași pentru un comportament asertiv, pe care ți-l propun în continuare.
Mai avea o lungime de bazin şi ar fi ieşit campioană olimpică. Beijing 2008, cursa finală de 200 de metri liber, cel mai important moment din cariera înotătoarei slovene Sara Isakovic. La ultima întoarcere, Sara şi-a pierdut concentrarea pentru o secundă şi nu s-a folosit suficient de bine de marginea bazinului. Motiv pentru care a ratat medalia de aur pentru numai 0,15 secunde.
Unii oameni citesc în vacanță câte o carte bună. Fac ceva care să le antreneze și alte conexiuni neuronale decât acelea ale plăcerilor fizice ori, dimpotrivă, ale frustrărilor că nu-și permit lucruri pe care alții și le permit. Pentru că toate circuitele noastre mentale funcționează după principiul Use it or loose it: suntem și devenim ceea ce facem repetat. De aceea, m-am gândit să îți ofer aici ceva cu această utilizare.
Știi să înveți și să-i ajuți și pe alții să învețe?
Istoria culturii ne-a obișnuit să folosim ca sinonime substantivele „învățat”, „cărturar”, „erudit”. Epocile în care învățarea era asociată doar cu știința de carte au apus demult, însă mulți dintre noi, inclusiv dintre aceia care spun că preferă să învețe din experiență nu din cărți, continuă să confunde învățarea cu a afla (= a auzi, a citi, a vedea): dacă am aflat cei „zece pași ca să devii un om de succes” sau „povestea” unui om de succes, eventual de la el însuși, ori dacă am aflat care sunt cei 13 pași care asigură învățarea înseamnă că am învățat (ceva), nu?
N-am fost niciodată genul care se trezește devreme și-și începe sesiunea de jogging. Îmi place totuși să merg la plimbări lungi și să schiez. Doar că uneori asta nu e de ajuns pentru a fi în formă. Vara trecută mi-am dat seama că am început să iau în greutate și, strâmbând din nas, am început să caut alternative.
© 2012 Harvard Business School Publishing Corp.
Noi, toţi, vrem să devenim mai buni la ceva. La urma urmei, autoperfecţionarea e necesară ca să putem avansa la serviciu. Întrebarea este, odată ce ştii la ce vrei să fii mai bun – fie că este vorba despre susţinerea unor prezentări publice, despre utilizarea social media sau despre analizarea informaţiilor –, cum anume începi? Bineînţeles, tehnicile de învăţare pot varia în funcţie de abilitatea pe care vrem să o stăpânim şi de fiecare persoană în parte, dar există şi câteva reguli generale pe care le poţi urma.
Amânarea lucrurilor „de făcut” este un subiect foarte abordat. Putem intra pe Google și căuta informație referitoare la amânare și vom găsi multe articole, unele dintre ele chiar foarte interesante.
Ce este de reținut, în primul rând, este că amânarea este o “boală” de care suferă majoritatea umanității, de la mic la mare. Cu toții suntem nemulțumiți de noi pentru că amânăm lucrurile. Ca să aflăm ce putem face am putea merge la un curs: cu cât mai scump, cu cât personajul care îl conduce este mai cunoscut, cu atât mai bine: înseamnă că…va funcționa chiar dacă noi nu vom face nimic! O luăm ca pe o ”garanție”.
Întrebarea aceasta nu mai are vârstă. Nici gen, nici educaţie, nici experienţă în muncă. O aud de la tineri şi oameni la vârsta de mijloc. Femei şi bărbaţi. Posesori de diplome multiple: de licenţă, masterat, uneori doctorat. Unii nu au lucrat niciodată. Alţii, dimpotrivă, au schimbat deja mai multe locuri de muncă; pe unele le-au părăsit pentru că aşa au dorit ei, pe altele pentru că aşa au decis angajatorii. Unii au plătit testări psihologice sofisticate; mulţi sunt „abonaţi” la tot felul de programe de dezvoltare personală. Toţi par foarte siguri că au o mulţime de calităţi care le dau dreptul să aspire la poziţii superioare şi bine plătite. Însă nu reuşesc să găsească şi o muncă socială în care să-şi valorifice respectivele calităţi, astfel încât să fie pe deplin satisfăcuţi de munca lor.
Am participat acum o săptămână la seminarul “Unleash the power within” susţinut de Tony Robbins în Londra. Dacă ar trebui să reduc experienţa celor patru zile la câteva cuvinte, aş spune: 6000 de oameni sărind la unison cu mâinile în aer plini de o energie debordantă, 6000 de oameni care au mers pe cărbuni încinşi şi s-au încurajat reciproc, 6000 de oameni care au plecat acasă gândindu-se la credinţele limitative şi la ceea ce-i opreşte ca lucrurile să se întâmple în viaţa lor.
Evaluează-ţi capacitatea proprie de rezilienţă, altfel spus capacitatea de a face faţă loviturilor vieţii şi eşecurilor, de a te ridica din nou după ce ai « căzut » dureros : pe ce poţi conta ca să reaprinzi un foc frumos din câteva scântei ascunse în cenuşă?
Cum ar fi daca ai avea la dispozitie, in orice moment al vietii tale, modalitati prin care sa comunici cu un coach si sa gasesti cu usurinta solutii pentru orice te framanta, personal sau profesional? Si cum ar fi daca acel coach ai fi chiar tu?
