Copilul vine pe lume înzestrat cu o curiozitate copleșitoare. El vrea să descopere, să înțeleagă, să exploreze și să absoarbă lumea din jurul lui, de care se miră necontenit. Nouă, părinților, ne place acea spontaneitate și poftă de viață, fiindcă ne reamintește că viața este intensă și că merită să o trăim prezenți și cu bucurie fiecare moment. Suntem fascinați de capacitatea de explorare a copilului și ne dorim să o păstreze vie pentru totdeauna. De multe ori, însă, constatăm că pe la vârsta de 5-6 ani el a pierdut undeva pe drum această curiozitate. Iar când ajunge la școală, învățarea devine un chin, discuțiile interminabile pe tema lecțiilor pentru acasă transformându-ne radical relația noastră cu el. Oare ce se întâmplă de copilul învață la un moment dat sa nu mai învețe? Are această pierdere a curiozității vreo influență asupra stimei lui de sine?