Ulrich Roth, 54 de ani, e un german stabilit în România din anul 2000. A venit aici în calitate de expert în media şi comunicare în cadrul unui proiect de consultanţă, derulat de o firmă germană. Nu ştia prea multe despre România la vremea aceea şi, cu siguranţă, nici prin cap nu-i trecea să rămână. Situaţia s-a schimbat când a cunoscut-o pe viitoarea sa parteneră de viaţă. 

„Ne-am civilizat!” Putem spune asta, pentru că a ajuns o anumită băutură răcoritoare şi la noi. Şi, odată cu acest simbol american, au mai venit şi altele. Am ajuns să fim foarte agitaţi, indiferent de activitatea pe care o avem, pentru că toate ne-au fost puse pe tavă. Totul se poate face pe fast-forward. Trebuie să mâncăm repede, să lucrăm „eficient”, să comunicăm abreviat, să dormim puţin, să cumpărăm multe nimicuri pentru a ne umple restul golurilor dintr-un suflet şi o minte făcute schweitzer. 

Sociologul Barbu Mateescu apreciază că expansiunea apetitului pentru consum în România este de înțeles având în vedere tripla traumă economică din ultimele decenii: penuria din anii '80, hiperinflația din anii '90, criza din ultimii 7-8 ani. În opinia sa, consumerismul e limitat însă la o peliculă ‒ nici măcar fâșie ‒ a populației. „Suntem mult în urma vestului sau SUA din acest punct de vedere. Dacă în 2005-2007 consumerismul începea să fie o problemă, lucrurile s-au mai resetat între timp.”

Ediţia de februarie a Revistei CARIERE este, începând de astăzi, 11 februarie 2015, disponibilă la distribuitorii de presă RELAY, ONE MINUTE și INMEDIO. 

Sociologul Cătălin Augustin Stoica se fereşte să discute în termeni de modele ideale sau despre o „imagine de ansamblu a unei societăţi sănătoase“ spunând că în secolul al XX-lea au existat două încercări de a remodela lumea prin intermediul unor modele ideale furnizate de nazism şi comunism, care au avut efecte absolut tragice şi dezastruoase pentru întrega lume. Crede că ar fi mai util să discutăm în termeni de vulnerabilităţi ale societăţii româneşti contemporane, prin raportare la societăţile din Vest. În opinia sa, principalele trei vulnerabilităţi ale României ţin de următoarele trei dimensiuni: cea politică, cea economică şi dimensiunea demografică. Acestea nu sunt singurele surse de vulnerabilitate dar, extrem de important, sunt strâns legate între ele.