„Când un obiect este proiectat în aer, valul de energie care colapsează în spatele acestuia generează un vid. Această scurtă cavitate produce un sunet, oferindu-i obiectului o voce” afirmă artistul contemporan Timon Botez. Proiectul său cel mai recent combină noile tehnologii digitale cu o serie de structuri din lemn într-un aranjament vizual şi senzorial ce duce cu gândul la o orchestră virtuală.

An de an, în cea de-a patra vineri din septembrie, în peste 300 de oraşe din Europa se sărbătoreşte „Noaptea Cercetătorilor”. Motivul acestei mobilizări este elucidarea misterului legat de ceea ce fac, de fapt, oamenii de ştiinţă. Printre activităţi se numără vizitele ghidate în laboratoare, experimentele interactive şi prezentările ştiinţifice adaptate publicului larg.

Ca în fiecare an, Horia Colibăşanu a început pregătirea fizică pentru Himalaya aproape imediat ce s-a întors din expediţia precedentă. De fapt, e în priză cu antrenamentele mai tot timpul, diferă doar muntele pe care vrea să îl urce. „Sunt diferenţe mari între cei de 8.100 metri şi cei de 8.600-8.800 metri sau între un munte înalt şi unul mai dificil din punct de vedere tehnic – mai înclinat şi mai prăpăstios.” Anul acesta, a urcat pe vârful Lhotse, de 8.516 de metri.

Bogdan Bordeianu a urmat medicina la Cluj-Napoca. În 2007, a prins repartiţie la Alexandru Obregia în Bucureşti, unde, timp de 5 ani, şi-a făcut rezidenţiatul în psihiatrie. La Samusocial, lucrează din 2010 ca medic-psihiatru pe tura de seară, în paralel cu jobul de zi la o policlincă privată. A aflat de post de la o rezidentă care lucrase o vreme pentru SAMU. A făcut în primele zile un training cu coordonatorul de proiect, care i-a spus ce are de făcut. „Ca la orice job: degeaba ai tu ştiinţa, dacă nu ştii organizarea, mersul lucrurilor, bucătăria internă.”

La ora închiderii ediţiei print a lunii iulie, Toma Coconea se lupta undeva prin Alpi cu ultimii 300 de kilometri rămaşi într-una dintre cele mai dure curse de aventură din lume. Startul s-a dat la Salzburg, şi reprezentantul nostru trebuia să ajungă la Monaco, mai cu parapanta, mai pe jos... având de parcurs, prin munţi şi prin văi, un total de 1.000 de km în numai două săptămâni. Pentru el şi alţii ca el, viaţa e o serie de decizii extreme, luate fără prea mult timp de gândire, în cele mai grele condiţii, la limita capabilităţii umane. Dar nu despre Toma Coconea ne-am propus să scriem în printul de iulie, ci despre acei câţiva a căror activitate e la fel de solicitantă ca un sport extrem. 

„Ştim că ţinutele designerilor celebri sunt scumpe în magazinele româneşti, aşa că multe femei preferă să facă un drum până la Milano ca să îşi cumpere ce doresc.” Asemeni altor românce nemulţumite, Crina Ciobanu a început să-şi facă singură haine. Subtilitatea şi atenţia ei pentru detaliu au fost imediat remarcate. A atras mai întâi atenţia prietenelor, aşa că s-a văzut nevoită să creeze şi pentru ele. În timp, a prins curaj şi astfel a ajuns să-şi transforme talentul şi îndemânarea într-un business.

La finele lunii trecute, la librăria engleză Anthony Frost, Dan Perjovschi lansa două cărţi. Una dintre ele, un album de artă – Behind the line, editat de Plymouth University Press. Celălalt, Temporary yours – o carte de artist, editată de Idea Cluj, care face antologia „ştergerii, distrugerii sau repictării” artei lui Perjovschi pe toate meridianele şi sub toate formele. Behind the line a necesitat o muncă infernală. Au fost mii de fotografii de selectat, al căror autor trebuia identificat. E un album dublu: o parte a lui Dan, şi cealaltă a Liei Perjovschi. La mijloc, un proiect comun.

Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc (IICCMER) organizează azi, 18 iulie, orele 17.00, la Grand Hotel Continental din Bucureşti, conferința „Condamnaţi, dar nu uitaţi: soarta unor activişti pro-britanici din România. 1945-1964”, susţinută de Dennis Deletant, profesorul britanic de studii româneşti la Georgetown University, Washington D.C.

Vestea că Nelson Mandela a fost internat în stare critică la un spital din Pretoria a făcut înconjurul lumii săptămânile trecute. Lui Steve Tappin, gazda programului „CEO guru” de la BBC i se pare o mare nedreptate că aşteptăm cu toţii ca o astfel de personalitate iconică să dispară, ca să-i aflăm legenda. Ca să repare această nedreptate, Steve Tappin a sintetizat cele şapte lecţii de leadership pe care managerii şi antreprenorii ar trebui să le ştie despre Mandela.

Noile mijloace de comunicare permit răspândirea de informaţii şi cunoştinţe mai uşor şi mai rapid, astfel încât graniţele dintre o ţară şi alta tind să se estompeze, înlesnind accesul oricărui cetăţean, întreprinzător sau business. Revoluţia tehnologică şi schimbările ideologice fac din globalizare una dintre cele mai serioase probleme actuale.

Cea de-a VIII-a ediţie a Bucharest Music Film Festival, organizată de ArCuB, se va încheia cu o seară magică. Cei prezenţi duminică seară în Piaţa George Enescu se vor bucura de o experienţă culturală unică: un concert live al unui ansamblu de renume mondial, Spirit of Vienna Orchestra, condusă de carismaticul dirijor Willy Buchler. Prestigiosul ansamblu vienez  propune audienţei un program de excepţie, din care nu vor lipsi fermecătoarele valsuri ale lui Johann Strauss.

Miercuri, 3 iulie a.c., la orele 18.30, în Mica Galerie a Institutului Român de Cultură şi Cercetare Umanistică de la Veneţia, va avea loc vernisajul expoziţiei de pictură şi video-performance „Mimicry” de Gabriela Stoica, bursieră a Institutului Român de la Veneţia.

Diana Krall se reîntâlnește pentru a doua oară cu amatorii de jazz din Bucureşti, la Sala Palatului, într-un concert de promovare al celui mai recent album al său, „Glad Rag Doll”. Spectacolul este organizat de Events.

Primăria Municipiului Bucureşti şi Consiliul General al Municipiului Bucureşti, prin Centrul Cultural Palatele Brâncoveneşti, pregăteşte cea de-a treia ediţie a Verii de poezie şi jazz.

Astăzi, 29 iunie 2013, violonistul Alexander Bălănescu este invitat în cadrul Bucharest Music Film Festival. Ca solist al Orchestrei Filarmonicii din Craiova, interpretează lucrarea „Fratres” de Arvo Pärt şi o creaţie proprie, suita de balet „Lorenzaccio”. 

În cadrul unui eveniment public organizat de asociaţia Erudio, Horia-Roman Patapievici a ţinut o conferinţă intitulată „Despre frumos şi dispariţia frumosului”, prezentând succint evoluţia artei (sau, mai bine spus, a obiectelor pe care azi le considerăm artistice) – odată cu apariţia chipului omului şi până la dispariţia lui – de la primele artefacte descoperite cu 250.000 de ani ÎHR (fragmentul de tuf vulcanic cu aparenţă de trup feminin steatopig, descoperit la Berekhat Ram), trecând prin concepţiile despre frumos ale grecilor antici, până la opera unor artişti în opera cărora pot fi constatate progresele „distrugerii chipului uman în arta modernă” (la artişti precum: Jean Dubuffet, Alfonso Rossorio sau Ana Mendieta). 

De multe ori suntem frustraţi când sunăm la un furnizor de servicii şi la telefon ne răspunde o interfaţă automată. Dacă avem răbdare, ne descurcăm. Dacă nu, ajungem să ne dorim să auzim la capătul liniei o voce umană. Ne aflăm în plină eră digitală, în care capacităţile tehnologiei încep să le întreacă pe ale noastre. În curând, un computer ne va conduce maşina personală şi un altul ne va pune un diagnostic medical.

Multe s-au schimbat în materie de advertising din 1998 de când Sorin Trâncă lucrează în această branşă. Când a debutat în publicitate, nici măcar nu avea Internet tot timpul pe calculator, pentru că era foarte scump. Un telefon mobil costa peste o mie de dolari şi era lucru rar, cine avea un pager era om realizat.

La distanţă de un click avem acces la persoane la care altădată n-am fi avut – un prieten sau o rudă aflaţi la distanţă, un necunoscut, un specialist, o vedetă – , ceea ce reprezintă un avantaj imens faţă de generaţiile anterioare. Dezavantajul apare când instrumentul comunicării ajunge să fie folosit ca mijloc defensiv, pentru a evita situaţii. Ca fuga de singurătate, de tristeţe, de separare şi de aspectele negative ale vieţii.

Unul dintre străbunicii săi avea cai de povară în gospodărie, iar celălalt deţinea concesiunea taxiurilor trase de cai din Ploieşti. Acela mai avea şi cai de curse. „Omul a murit de supărare, după ce unul dintre exemplarele sale preţioase şi-a pierdut piciorul.” – Aşa caută să îşi explice George Leca afinitatea sa pentru aceste nobile animale.