Tot mai mulţi oameni îmbină turismul cu dezvoltarea personală alegând în locul vacanţelor mici şi dese călătorii pe durate mai lungi, în locaţii exotice sau neobişnuite, din dorinţa de a… afla cine sunt cu adevărat? de a înţelege ce îşi doresc de la viaţă? Sau există pur şi simplu în noi această nevoie de a merge la „sursă“?

Am regăsit de curând o poveste față de care abia acum am putut să rezonez. Povestea este despre Milton Erickson, un reputat terapeut – care atunci când era tânăr, a văzut un cal care rătăcea în curtea familiei sale. Calul nu avea nici un semn după care să fie recunoscut proprietarul. Erickson şi-a propus să ducă calul proprietarilor. În acest sens, l-a încălecat, l-a scos la drum şi l-a lăsat să îşi aleagă singur calea. El nu intervenea decât atunci când calul părăsea drumul pentru a paşte sau pentru a se plimba pe câmp. Calul în sfârşit a ajuns în curtea unor oameni, la câţiva kilometri distanţă. Oamenii aceia l-au întrebat pe Erickson “Cum ai ştiut că acest cal a plecat de aici şi că ne aparţine?" Erickson le-a răspuns “Eu nu am ştiut, calul a fost cel care a ştiut. Tot ce a trebuit să fac, a fost să îl ţin pe drum!”