La muncă și pe stradă, fiecare a simțit empiric că românii sunt individualiști, deși din punctul de vedere al dimensiunilor culturale trasate de G.H. Hofstede, noi, ca popor, nu avem caracteristicile unei culturi individualiste – respectiv una care să încurajeze independența și libertatea individului în cadrul grupului de care aparține. Hofstede a estimat pentru România un nivel scăzut al indicelui reprezentând individualismul (30), respectiv un grad ridicat de colectivism. Atunci cum se explică inerția și apatia unora față de binele comun și față de cauzele care servesc interesului public?
