Deși foarte mulți factori influențează starea de fericire, moștenirea genetică joacă un rol mai mare decât se credea anterior. Danemarca, Elveția, Islanda, Norvegia, Finlanda, Olanda, Canada, Noua Zeelandă și Suedia se află în topul celor mai fericite țări, potrivit actualei ediții a World Happiness Report, publicate de Sustainable Development Solutions Network (SDSN). Dar, în mai toate clasamentele, țările nordice se clasifică primele în topul celor mai fericite țări. Cercetătorii au vrut să înțeleagă de ce și au aflat că secretul fericirii e ascuns în gene.

Noi nu dăm greş de suficient de multe ori; trebuie să dăm greş mai repede, mai des și în lucruri mari; trebuie să-i convingem pe liderii noştri că eşecul este ceva acceptabil. Este aproape ca şi cum am zice: „Dacă am da greş cu desăvârșire, am putea crea miracole!” Aud asemenea chemări la greșeală în fiecare zi în conversaţiile cu liderii de corporaţii ţinute la IMD. Se discută despre asta cu voce tare, clar şi neîntrerupt, şi există un patos şi o angoasă reale în conversaţiile care generează aceste chemări.
Acum câţiva ani (în aprilie 2011) „zgomotul” discuţiilor despre eşec devenise atât de intens, încât Harvard Business Review a dedicat un întreg număr de revistă eșecului. Editorialul introductiv al acelei ediţii începea cu o recunoaştere a unui fapt: „Eşecul. Suntem nişte ipocriţi în privinţa lui. Du-te online şi vei găsi o grămadă de aforisme plăcute care sărbătoresc inevitabilul eşecului şi arată importanţa lecţiilor pe care ar trebui să le învăţăm din greşeli. Numai că, în viaţa reală – ca şi în companiile reale –, eşecul este echivalent cu anatema. Ne temem de el. Îl evităm. Îl penalizăm”.