Se întâmplă foarte rar ca, în calitate de manager, să poți testa în prealabil diverse scenarii, idei sau decizii, pe care apoi să le implementezi fără să îți asumi niciun fel de risc. De cele mai multe ori, ritmul intens de lucru, schimbările permanente, te constrâng să iei decizii rapid și să adopți măsuri imediate, cu riscurile aferente.
© 2014 Harvard Business School Publishing Corp.
Este deja un lucru obişnuit să vezi studii, sondaje de opinie şi rapoarte care arată că majoritatea organizaţiilor au adoptat practicile legate de exploatarea „big data” – concept ce desemnează nişte baze de date şi informaţii atât de mari şi de complexe, încât sunt stocate, prelucrate şi analizate cu instrumente şi metode avansate, pentru a profita de informaţiile valoroase şi înţelegerea profundă ce pot rezulta dintr-o asemenea tratare a acestor date. De exemplu, un studiu realizat în 2013 de către compania Gartner, specializată în cercetare şi consultanţă în domeniul IT, a arătat că 64% dintre companii desfăşurau deja sau planificau să pună în practică proiecte legate de big data – pondere ce marchează o creştere faţă de cea de 58% înregistrată cu un an înainte.
Care este modelul de business al statului român? Care este clientul statului român care aduce cea mai mare valoare în economie? Să ne uităm pe scurt la modelul de business al companiilor.
Un manager nou promovat care refuză să implementeze un proiect ce nu este în linie cu obiectivele şi principiile agreate iniţial, un director operaţional care urgentează executarea unui proiect, luptându-se cu un consiliu de administraţie rezistent la schimbare, un CEO local care confruntă CEO-ul grupului pentru presiunea pe care o pune pentru atingerea rezultatelor... Ce au ei în comun? Curajul.
© 2013 Harvard Business School Publishing Corp.
Literatura predată în şcolile de afaceri a subliniat de mult timp cât de importante sunt asumarea de riscuri şi încurajarea eşecurilor inerente evoluţiei în ritm rapid. Numai că, în lumea reală a indicatorilor trimestriali, acceptarea eşecurilor a rămas, în majoritatea cazurilor, la nivelul unei fraze aruncate într-o doară, de dragul efectului, în cuvântările CEO-ului. La Public Broadcasting Service Digital, divizia digitală a televiziunii PBS, am trecut dincolo de vorbele goale corporatiste şi am cerut fiecărui angajat să înregistreze eşecuri. Rezultatul? Am transformat un brand venerat, dar cu o moştenire ce nu mai permitea succesul comercial, într-un lider digital.
Până de curând nu am realizat că am avut o copilarie fericită. Nu am crezut vreodată altfel, doar că nu mi-am pus niciodată problema. Am luat-o ca fiind ceva normal.
De la un timp însă am început să îmi dau seama cât de greu a fost pentru părinții mei să ne ofere mie și surorilor mele o copilărie fericită și să ne facă să simțim, fără urmă de îndoială, că familia este cel mai stabil lucru pe pământul acesta, că indiferent de ce se va întâmpla ei vor fi acolo, în aceeași formulă.
Pe măsură ce asigurătorii se adaptează la noul mediu economic, cu marje mai mici de profit şi măsuri de reglementare mai stricte, tendinţele macroeconomice şi menţinerea unei rate lente de creştere ocupă primul loc în topul riscurilor din industrie, se arată în raportul EY - Business Pulse: Exploring the dual perspectives of the top risks and opportunities in 2013 and beyond. Strâns legată de mediul economic actual este şi criza datoriilor din zona Euro, şi ea încă foarte sus pe lista riscurilor din industrie şi considerată un potenţial declanşator de volatilitate în piaţă.
Cel mai mare risc pe care îl întâmpină în prezent industria asigurărilor este generat de valul de noi reglementări introduse la nivel internaţional şi local, conform unui nou raport care prezintă riscurile existente în sectorul asigurărilor.
Motto: ”I will face my fear.I will permit it to pass over me and through me. And when it has gone past, I will turn the inner eye to see its path.Where the fear has gone there will be nothing. Only I will remain.” (Frank Herbert)
Frica este un sentiment universal – ea este prezentă în noi toți și face parte din ADN-ul nostru. În lumea executivilor, frica acționează ca o alertă, ca un senzor care ne atenționează că suntem pe un drum în care există pericole, provocări și riscuri. Ea se află în noi, dar nu ne definește – cred că aici e necesar să lucrăm cu noi înșine pentru a înțelege că, deși se confundă de multe ori cu noi, ea nu ne reprezintă. Cum putem atunci să controlăm frica, mai ales atunci când sunt în joc decizii de business, responsabilități foarte mari și presiuni venite din toate părțile?
În ultimii ani, băncile se confruntă cu o presiune din ce în ce mai crescută de a-şi reduce costurile şi a-şi conserva marjele de profit. Presiunile sunt datorate, în parte, numărului mare de masuri legislative adoptate în contextul unei crizei economice severe.
© 2013 Harvard Business School Publishing Corp.
Poate că munceşti în subordinea unui şef a cărui înţelegere a ceea ce este important pentru succesul organizaţiei şi a modului în care poate fi atins succesul este atât de slabă, încât el - sau ea - ar trebui destituit pe motive de incompetenţă. Sau poate că îşi tratează subordonaţii atât de prost, încât comportamentul lui este de-a dreptul abuziv. Dacă situaţia este atât de rea, încât chiar plănuiţi o insurecţie, este un moment bun să vă întrebaţi: oare în ce condiţii au succes revoltele?
© 2013 Harvard Business School Publishing Corp.
Sunt cu toane, dezordonaţi, excentrici şi aroganţi? Poate că da – dar nu poţi să scapi, pur şi simplu, de ei; şi nici nu ar trebui. De fapt, dacă nu înveţi cum să scoţi tot ce e mai bun din angajaţii creativi pe care-i ai, o să ajungi, mai devreme sau mai târziu, să completezi cererea de intrare în insolvenţă. Şi invers, dacă angajezi şi promovezi doar oameni care sunt prietenoşi şi uşor de condus, firma ta va fi, în cel mai bun caz, mediocră. Creativitatea suprimată este o tumoare organizaţională malignă. Deşi orice organizaţie pretinde că îi pasă de inovaţie, foarte puţine sunt dispuse să şi facă ceea ce este nevoie ca să îi menţină fericiţi, sau măcar productivi, pe angajaţii lor care sunt creativi. Deci care sunt cheile care deschid uşa către implicarea şi păstrarea angajaţilor creativi?
La nivel global, securitatea informației şi stabilitatea în mediul virtual devin aspecte esențiale în afaceri. Odată cu dezvoltarea accelerată a tehnologiei și creșterea riscurilor și amenințărilor cibernetice, securitatea informațiilor trebuie sa fie abordată prin strategii pe termen lung și să fie coordonată de echipe specializate și bine pregătite.
Un proiect coordonat de Ministerul Apelor și Pădurilor împreună cu 18 parteneri internaționali va duce la reconstrucția ecologică a unor zone inundabile ale Dunării, în vederea reducerii riscului de inundații în județele Galați, Brăila și Tulcea. Aceste terenuri au făcut parte din ecosistemul deltaic fiind însă drenate în anii ‘70 pentru extinderea terenului agricol.
© 2012 Harvard Business School Publishing Corp.
Misiunea Harvard Business School este să “educe lideri care să aducă în lume o schimbare”. Motto-ul acesta este mult mai ambiţios decât cel precedent, care spunea că misiunea HBR era să educe lideri care “să facă un profit decent - în mod decent”. Iar ambiţia e, de regulă, un lucru bun. Numai că problema cu noua misiune a Harvard Business School este că îi lipseşte un cuvânt: pozitivă. Bineînţeles că scopul acestei şcoli este să educe lideri care să aducă în lume o schimbare în bine, numai că e mai greu să o faci decât pare.
© 2012 Harvard Business School Publishing Corp.
Îţi place poziţia pe care o ocupi acum şi îţi merge bine, numai că te trezeşti, dintr-o dată, că ţi se face o ofertă de job surprinzător de atractivă. E palpitant. Prietenii îţi spun că sunt bucuroşi pentru tine. Iar tu te gândeşti că vei accepta oferta.
Dar opreşte-te o clipă. Hai să presupunem că, dacă accepţi oferta, o să faci trecerea la o nouă funcţie sau chiar într-o altă industrie şi o să intri într-o cu totul altfel de cultură organizaţională. Poate că o să trebuiască să te muţi în cealaltă parte a ţării sau să călătoreşti mai des în interes de afaceri.
Amintiţi-vă atacurile din Oslo şi insula Utoya, ce au avut loc în Norvegia acum un an, când un terorist singuratic a plasat şi detonat maşina-capcană ce a dus la explozia unei clădiri guvernamentale, în urma căreia au murit opt oameni, apoi s-a deplasat pe insulă şi a împuşcat 69 de oameni, majoritatea tineri şi adolescenţi, aflaţi într-o tabără de vară.
Să presupunem că avem 100.000 de euro – i-am câştigat la Loto, am vândut câteva active sau am primit o moştenire generoasă, sursa contează mai puţin. Da, este, pentru cei mai mulţi dintre noi, doar un vis frumos, dar nu şi o ipoteză imposibilă. Pentru un om care nu are la degetul mic lumea financiară, o asemenea sumă se transformă într-o sarcină cu responsabilităţi şi riscuri uriaşe. Unde plasăm aceşti bani, astfel încât să nu-i irosim?
© 2012 Harvard Business School Publishing Corp.
Managementul riscului este esenţial când trebuie să iei decizii în afaceri, dar în cazul în care iei decizii de carieră s-ar putea să nu fie sănătos să eviţi riscurile. De fapt, dacă vrei să te dezvolţi în carieră, s-ar putea să trebuiască să faci tocmai opusul a ceea ce fac managerii de risc: în loc să te concentrezi pe reducerea riscurilor, s-ar putea să ai nevoie să le accepţi şi chiar să le amplifici.
© 2012 Harvard Business School Publishing Corp.
În majoritatea organizaţiilor care nu au un Risk Manager, amploarea riscurilor pe care oamenilor le este permis să şi le asume este stabilită informal şi evaluată în baza tradiţiei. Asta poate funcţiona destul de bine, atât pentru cei cărora le place să-şi asume riscuri în mod agresiv, cât şi pentru cei care evită riscul cu precauţie, dacă regulile tradiţionale din organizaţie încurajează un comportament şi o evoluţie care să fie optime.
