În era rețelelor sociale, reputația profesională nu mai înseamnă o listă de diplome și experiențe. Nu mai contează doar unde ai lucrat sau ce ai studiat. Contează ce transmiți, cum te exprimi și cât de

Prezența online este adesea sinonimă cu existența profesională, iar rețelele sociale au devenit un pilon fundamental în strategia de comunicare a oricărui brand. Cu toate acestea, dincolo de vizibilitate, algoritmi și conținut viral, există momente-cheie

Rețelele de socializare ne-au scos pe toți pe o scenă deschisă, foarte complexă și înșelătoare. Noile reguli de interacțiune sunt atât de neintuitive, încât sistemul nostru cognitiv nu știe să răspundă adecvat. Acest nou mod

Sursă foto: Pixabay
De când am ajuns la ceea ce se numește îndeobște “vârsta a treia”, am devenit din ce în ce mai reticent la orice fel de exprimare care compară nostalgic prezentul cu trecutul.

Înainte de pandemie, un subiect intens dezbătut era Revoluția 4.0. Se vorbea despre o digitalizare profundă, despre robotizare și Inteligență Artificială. Și se vorbea cu pasiune, cu speranță, cu încredere, dar și cu teamă despre

Industria de turism și călătorii este afectată radical de Internet și tehnologiile mobile. În 2020 am putea asista la câteva schimbări importante în acest domeniu, schimbări generate de preferințele clienților, potrivit Amadeus, companie ce furnizează

Datele reprezintă moneda secolului 21. Multe companii au făcut miliarde de dolari din exploatarea datelor noastre. GDPR ne-a dat înapoi dreptul de proprietate asupra datelor noastre și a crescut gradul de conștientizare a importanței lor

S-a întâmplat să primiți mesaje răutăcioase, să aveți parte de insulte pe Internet sau să circule zvonuri despre dumneavoastră în grupurile de pe rețelele de socializare?
Cyberbullying-ul, sau fenomenul prin care o persoană poate trimite,

Rețelele de socializare care eșuează de mai multe ori în eliminarea conținutului extremist pot fi amendate cu până la 4% din cifra de afaceri la nivel global.
„O oră este fereastra de timp decisivă în

Fără doar şi poate, reţelele de socializare au ajuns să fie mult mai mult decât un mijloc de comunicare între adolescenţi şi tineri. Ele numără milioane de utilizatori şi graniţa vârstei a fost demult depăşită. Fie că vorbim de copii, tineri, adulţi şi chiar oameni mai în vârstă, mai toată lumea are cel puţin un cont de utilizator. 

Comisia Europeană acuză Facebook și Twitter că nu au aplicat schimbările cerute de autoritățile europene pentru ca normele privind protecția consumatorilor să fie respectate. CE a lăudat Google, însă a spus că răspunsurile nu au fost la fel de pozitive din partea Facebook și Twitter. "Este inacceptabil ca normele în cauză să nu fie încă pe deplin respectate și ca acest proces să dureze atât de mult", spune Vera Jourova, comisarul european pentru justiție, consumatori și egalitate de gen. 

Sunt accesate zilnic de milioane de utilizatori – vorbim despre rețelele de socializare. De aceea publicitatea pe rețelele de socializare se deosebește prin o rată de conversie înaltă și un număr înalt de accesări.
 

Hashtag-urile au devenit o…unealtă extrem de populară pe internet, iar istoricul acestor simboluri cuprinde, începând de ieri, o perioadă de un deceniu.
Acum zece ani lua naștere unul dintre cele mai importante simboluri ale social media, hashtagh-ul. Caracterul a apărut pentru prima oară pe Twitter, pe 23 august 2007. Atunci, Chris Messina, fost designer la Google și Uber, a avut ideea de a folosi # pentru a organiza tweet-uri și grupuri pe platformă…

„Mami, ce poză ai postat pe facebook?!” Este întrebarea la care mulţi părinţi au fost nevoiţi să găsească un răspuns care să justifice ipostazele compromiţătoare ale lor sau ale prietenilor lor din social media. O nouă cercetare Kaspersky Lab arată că peste o cincime dintre părinţi recunosc că relaţiile cu copiii lor au fost afectate negativ după ce aceştia i-au văzut în ipostaze compromiţătoare în social media. 

 Părinții nu se regăsesc în lista de prieteni a copiilor lor, pe rețelele sociale. Un studiu efectuat de Kaspersky Lab și iconKids&Youth relevă: aproape jumătate dintre părinți (42%) nu se regăsesc în lista de prieteni a copiilor lor, pe rețelele de socializare, iar unul din trei părinți (31%) este de părere că internetul îi izolează de copii. Cercetarea, care a avut în vedere peste 3.700 de familii din șapte țări, oferă informații despre modul în care lumea digitală schimbă dinamica familiei tradiționale.

Platforma “vedetă”, Facebook, este utilizată de peste 90% dintre companiile din România, 74% dintre ele o folosesc pentru promovare, vânzare şi recrutare, iar 53% dintre firme generează oportunități de vânzare prin social media, arată cel mai recent studiu EY România, Social media şi mediul de afaceri românesc 2015.

Reţelele sociale fac parte din viaţa noastră zilnică şi au devenit practic o extensie a personalităţii noastre. Fie că vorbim de adulţi sau de copii. Ne trezim deschizând Facebook-ul, ne exprimăm gândurile şi postăm cele mai importante evenimente din viaţa noastră. Totuşi, cât de periculoase sunt acestea  pentru copiii noştri? Ce ar trebui să facem ca părinţi atunci când simţim că aceste medii dăunează copiilor?

Marea majoritate a angajatorilor consideră că rețelele sociale precum Facebook, Instagram și Twitter sunt o pierdere de vreme, însă o serie de studii au arătat exact opusul. 

Afișarea ostentativă a vieții personale pe Facebook a devenit un adevărat stil de viață în ultimii ani. Dar câți dintre noi suntem conștienți de imaginea pe care aceasta transparență o conturează despre propria persoană? 

© 2014 Harvard Business School Publishing Corp.

Studiile facute in domeniul utilizarii si prelucrarii de catre firme a informatiilor de care dispun arata ca firmele care folosesc procesele decizionale bazate pe date, procesele analitice predictive si bazele de date masive supranumite „Big Data”- pe care le proceseaza prin metode avansate si  folosesc astfel la maximum potentialul informatiilor pe care le detin -  obtin niste castiguri mai mari din investitii decat firmele care nu aplica aceste procese si instrumente. Din aceasta cauza, cele mai ambitioase companii sunt implicate intr-un fel de „cursa a inarmarii” prin care urmaresc sa obtina si mai multe date decat au, atat de la clienti, cat si de la propriii lor angajati. Dar culegerea informatiilor de la angajati poate fi o chestiune foarte delicata si problematica. Deci cum ar trebui sa colecteze companiile niste date valoroase despre modul in care este utilizat timpul de lucru, despre activitatile si relatiile de la serviciu, dar respectand acelasi timp „granitele” angajatilor si acele informatii referitoare la angajati care sunt considerate  a avea un caracter personal?