Exista multe motive pentru care incepi sa citesti o carte: iti este recomandata, ai mai citit ceva de acelasi autor, citesti „de nevoie”, prefata ori comentariile iti trezesc interesul… In cazul meu, primul contact cu De ce? Motivatiile ascunse si economia misterioasa a vietii cotidiene a fost dat de scurtele opinii despre autori vazute pe coperta. Doi economisti (de care nu auzisem), laudativ descrisi de doi laureati ai premiului Nobel pentru economie. Interesant, nu? Cat de bun poti fi in economie, incat sa te laude un laureat de Nobel… in economie. Te duce cu gandul la gluma in care papagalul din piata, urat colorat si nevorbitor, era mai scump doar pentru ca ceilalti papagali vorbitori ii spuneau „profesore”. 

„Calea negativă spre fericire” pare o formulă paradoxală la prima vedere. Această sintagmă este extrem de interesant declinată de Oliver Burkeman în cartea sa, Antidotul. Autorul reușește, în mod magistral, să ne trezească interesul pentru subiect, printr-o abordare temeinică, studiată, făcându-ne părtași la incursiuni obiective în doctrine filozofice, curente și abordări psihologice, având ca reper fericirea. Însă fericirea obținută altfel.

Una dintre cele mai entuziasmante şi răsplătitoare călătorii este aceea a căutării propriului sens în viaţă. Ken Robinson numeşte asta „găsirea Elementului personal”, când „aptitudi­nea se întâlneşte cu pasiunea”. Nu este suficient să fii bun, să te pricepi la ceva, trebuie să îţi placă realmente ca să fii în „Elementul tău”. Unii şi-l descoperă când sunt foarte tineri, unii străbat multe alte căi până să ajungă într-un final la el, iar alţii nu-l găsesc niciodată.

Jucăria mea preferată în copilărie a fost jocul de Lego. Nu cred că ştiam cum se numeşte şi, sincer, nu ştiu dacă era unul original, dar până la apariţia trenuleţului mecanic şi a cubului Rubik în viaţa mea, Lego a făcut legea. Mă fascinau piesele care se îmbinau, culorile lor vesele, câte construcţii ieşeau din aşezarea şi reaşezarea lor perpetuă.

Cea mai recentă apariţie marca Gladwell e un insectar de exemple ce fac apologia succesului manifestat în circumstanţe şi la persoane pe care statistica bunului-simţ le-ar clasa la secţiunea „cauze pierdute”. 

Cartea „Motivaţie şi afaceri” este, de fapt, o selecţie realizată de Deborah C. Stephens a celor mai importante articole şi eseuri scrise de psihologul american Abraham Maslow, ce au legătură cu mediul de afaceri şi ştiinţa conducerii.

Când scrii un e-mail, prezentarea unui proiect, un text pentru un site, descrierea unui produs sau o invitație la eveniment, e uneori greu să-ți dai seama ce greșeli faci. „100 Great Copywriting Ideas”, scrisă de Andy Maslen, e un ghid bun pentru oamenii care comunica mult în scris și pentru antreprenorii care vor să se ocupe singuri de promovarea afacerii lor.

Mărturisesc că am început să o citesc cu destul de mult scepticism. Unul dintre cei mai tineri profesori americani (31 de ani, Wharton School), specialist în psihologie organizaţională şi preocupat de problematica succesului, îşi propune să-i convingă pe cititori că generozitatea atrage după sine reuşita, chiar şi în mediul pragmatic şi concurenţial al businessului.

Roger Martin este profesor de management strategic la Universitatea din Toronto şi timp de 6 ani a intervievat peste 50 de lideri din domeniul afacerilor, sportului, artelor şi religiei, căutând să găsească aceea caracteristică definitorie a acestor manageri care reuşesc să realizeze tot ceea ce altora li se pare imposibil. Concluzia la care ajunge în urma acestor cercetări este că trăsătura esenţială a liderilor de succes este procesul mental pe care autorul îl numeşte „gândire integrativă” şi pe care îl defineşte precum:

Anul trecut mi-a căzut în mână primul volum publicat de Dorin Bodea, „Românii un viitor previzibil?”. M-a atras capitolul dedicat „feedback-ului” la români şi mi-am dorit să îl cunosc.

Lucrurile s-au legat uşor şi mi-a făcut plăcere să particip la următorul studiu, care a stat la baza volumului „Valorile angajaţilor români”.

Matematicianul danez Tor Norretranders ne propune o intrigantă incursiune în lumea complexă a conştiinţei şi percepţiei. În paginile acestei cărţi se împletesc elemente solide de cultură ştiinţifică şi concepte filosofice, în tentativa de a trata problema conştiinţei umane la nivelul adevăratei sale complexităţi.

Eşti genul de manager care nu ratează nicio carte de business, sperând de fiecare dată că cineva va veni cu o soluţie magică şi universal valabilă, aplicabilă oricărei companii sau organizaţii? Dacă da, mai ai de căutat.

Mi-a trezit o vie curiozitate titlul acestei cărţi „Înghite Platon, nu Prozac”, scrisă de profesorul Lou Marinoff. Iar în cele din urmă, beneficiul de a o citi a fost pe măsură: am descoperit în paginile ei un veritabil ghid de idei şi teorii filosofice, care ne poate ajuta în atingerea echilibrului interior.

De obicei, când cineva îmi dă o carte să o citesc, sunt politicoasă și o citesc. De multe ori chiar ajung să descopăr autori noi, idei minunate, povești despre care nu mi-aș fi imaginat că o să-mi placă sau surse de inspirație pentru munca de la birou. Când mi se dă o carte ca să-mi scriu ulterior părerile despre ea, cu atât mai mult sunt politicoasă și o citesc. Sau, oricum, fac toate eforturile să o parcurg.

Acesta este bilanțul celei de-a doua ediții a campaniei online vALLuntar “Mai multe cărţi, mai multe şanse”: bloggerii citesc şi plantează copaci. 632 de copaci, puşi la dispoziţie de Romsilva, vor fi plantaţi ca urmare a celor 522 de recenzii şi 10.607 comentarii publicate, în perioada 24 februarie – 23 martie, pe blogurile participanţilor la campanie.

După un curs de neuropsihologie unde adormeam cu capul pe bancă, mi-am pierdut complet interesul pentru domeniu. Până când am început să citesc « Regulile Creierului », scrisă de John Medina. În timp ce păstrează nivelul unei lucrări academice, Medina transformă niște subiecte greu de digerat într-o lectură ușor accesibilă oricărui amator pasionat.

Trebuie să recunosc că l-am descoperit pe Malcolm Gladwell târziu. De fapt, l-am descoperit din pură întâmplare, în ultimul meu an de studenție în Statele Unite, când vorbeam cu un consilier de carieră al universității. Se pare că majoritatea studenților pe care-i vedea amânau cât puteau de mult să aleagă o specializare. Mai toți, când erau întrebați, ajungeau să vorbească despre cum vor să le învețe pe toate, moment în care discuția atingea inevitabil subiectul Malcolm Gladwell.