A copilărit în Heidelberg, a studiat la Jena. Şi-a început cariera la catedră, în România, ca lector de limba germană. Se întâmpla acum un deceniu. Stephanie Krauch a învăţat rapid limba română, dar nu s-a adaptat în acelaşi ritm. În final , a găsit resurse să se bucure de viaţă chiar şi într-un oraş care „nu se compară” cu cel din care provine. Dar a fost mereu pregătită să accepte neprevăzutul local. Cu mult umor, uneori.

Mulţi dintre studenţii ei spun că ar pleca din România fără să se uite înapoi. După o experienţă de câţiva ani petrecută în ţara perfecţiunii, pentru unii, Ana Karlstedt Popa îşi îngăduie o reflecţie: „Oare nu erau astea gândurile părinţilor noştri într-o Românie a groazei? Or, acea Românie este, totuşi, de domeniul trecutului”, apreciază tânăra formată în Germania. Este ţara în care Ana şi-a găsit nu doar vocaţia, ci şi pe Martin, soţul ei. Împreună, au ales România. Martin, pentru că aici s-a născut femeia pe care o iubeşte. Pentru că are o curiozitate greu de stăpânit. Ana, fiindcă a vrut să-şi dovedească un lucru: că şi aici se poate.

Profesoara care s-a întors să revoluţioneze, nu să se adapteze Dorothea vorbeşte fluent 7 limbi: germană, română, engleză, spaniolă, franceză, greacă şi dialectul săsesc. Cu patru dintre acestea studiate în cel mai vechi centru universitar european , cu un început de carieră în învăţământul german la doar 24 ani, cu prietenii pe viaţă legate cu colegi din toate colţurile lumii, cu o amabilitate irezistibilă, de ardeleancă, Dorotheei i-a fost dat să aleagă. Și a ales România!