Toți avem colegi cu care comunicăm foarte bine, chiar din priviri, și colegi cu care ne este aproape imposibil să comunicăm. Aceștia din urmă sunt aceia cu care rareori suntem de acord și ne contrazicem câteodată și în subiectele minore, sunt cei pe care de multe ori îi evităm, sunt cei lângă care ne simțim fie inconfortabil, fie secătuiți de energie. Și totuși, cum de ni se întâmplă să sărim, de exemplu, de la laude bine-meritate cu un coleg la „vorbe grele” cu un altul chiar și în câteva minute? Deoarece în primul caz știm să păstrăm echilibrul între obiectivul pe care vrem să îl atingem și relația pe care o avem cu celalalt, iar în cel de-al doilea caz suntem departe de a face același lucru! Cum am putea să păstrăm un echilibru și cu cineva alături de care avem un istoric mai „zbuciumat”?
