”Factorii tradiţionali de producţie – pământul, munca şi capitalul – nu au dispărut. Dar ei au devenit secundari. Cunoaşterea devine singura resursă cu adevărat relevantă astăzi” - spunea Peter Drucker în Managing the next society. Spre deosebire de muncă, pământ şi capital, cunoaşterea, este un activ care se apreciază pe măsura utilizării. Cu cât sunt utilizate mai mult, cu atât cunoştinţele devin mai valoroase, mai aplicabile şi mai eficiente.
O mare parte din liderii de business consideră că oamenii reprezintă cel mai important capital al companiilor lor. Oare valorifică ei îndeajuns potenţialul acestora pentru a maximiza profitul, eficienţa şi inovaţia companiei? Pentru a putea asigura pe mai departe satisfacţia clienţilor lor şi pentru a menţine creşterea companiei, inteligenţa colectivă a oamenilor din organizaţie va fi esenţială.
Avantajul competitiv şi distinctiv al unei organizaţii şi evoluţia sa pozitivă pe piaţă vor depinde de modul în care compania reuşeşte să obţină şi să aplice în mod eficient cunoaşterea ce vine atât din partea angajaţilor săi cât şi din analizarea mediului exterior.