Ca dimensiune culturala, orientarea in raport cu timpul are doua extreme: pe termen lung (monocronica) si pe termen scurt (policronica). Despre nordici, germani, britanici si americani se spune ca sunt monocronici, pe cand francezii, spaniolii si italienii sunt policronici. Orientarea monocronica se caracterizeaza prin punctualitate, regularitate, conformitate si viteza de executie. Monocronicii pot executa cu usurinta sarcini cu caracter repetitiv, care se incadreaza in anumite standarde. Ei nu actioneaza fara un plan prealabil - isi fixeaza un punct de plecare si un obiectiv - si se ghideaza dupa date si rezultate verificate anterior. In literatura de specialitate, stilul monocronic a fost mult timp asimilat cu managementul de succes. Despre policronici se spune ca iau decizii in functie de inspiratia de moment, ca se bazeaza prea mult pe creativitate si prea putin pe respectarea regulilor. Astazi se admite ca si stilul de management policronic poate fi eficient. Usurinta de a jongla cu mai multe activitati in acelasi timp, de a face fata situatiilor neprevazute si intreruperilor - caracteristici specifice policronicilor - au ajuns sa fie considerate abilitati necesare managerului modern.
