Undeva pe la mijlocul carieriei lor, managerii încep să se împartă în două mari categorii: manageri strategici și manageri operaționali. Este cumva normal ca un manager bun să manifeste ambele calități. El trebuie să facă lucrurile care trebuie (deci strategic) într-o anumită ordine (deci operațional). Dar dacă partea operațională este cumva de la sine înțeles că trebuie să existe în bagajul fiecărui manager, partea strategică nu este întotdeauna bine manevrată de cei la conducere.