În luna mai AXA Asigurări sărbătoreşte doi ani de când a avut loc lansarea oficială în România, perioadă în care compania și-a dezvoltat reţeaua de distribuţie, având astăzi 55 de agenţii cu peste 700 de consultanţi financiari la dispoziţia clienţilor săi.
În afară de faptul că sunt doi coloși pe sectorul fiecăruia de activitate, IBM în IT, iar Citigroup în sectorul bancar, cele două companii au în comun grija deosebită față de comunitate. Aceasta le asigură acel plus de imagine și încredere, cu alte cuvinte o poziție confortabilă în fața investitorilor.
Construirea unei săli de sport într-un sat secat de populaţie tânără are la fel de mult sens ca şi plasarea de ATM-uri într-o junglă populată cu triburi a căror monedă de schimb este nuca de cocos. În România, investiţiile fără sens sau inoportune au devenit îndeletnicirea de bază a edililor şi demnitarilor statului român. Şi chiar dacă unele autorităţi de control sau mass media semnalează frecvent derapajele de la bunul simţ, pentru ordonatorii de credit „câinii latră, banul curge”.
Matanya Schwartz, fostul director general al Strauss România, a preluat conducerea companiei în 2008, cu mandatul de a rebrandui societatea Elite în Strauss, de a o repoziţiona pe segmentul de preţ premium şi de a restructura total portofoliul.
În ziua de 24 a fiecărei luni, vă ofer aici o întrebare coaching-style de 24 carate: propriile răspunsuri vă vor aduce un plus de înțelepciune, echilibru și fericire, cu condiția să le căutați cu onestitate și metodă; iar apoi, după ce le veți fi găsit, să le puneți în practică în fiecare zi. Vă ofer, de asemenea, și câteva resurse pentru căutarea acestor răspunsuri. Doar cu titlul de surse de inspirație: fiecare le valorifică așa cum gândește că e benefic pentru el / ea și pentru ceilalți oameni al căror bine îl dorește. Dacă 24 e în weekend, căutați articolul în ziua de 25.
Visul oricărui angajat sau antreprenor prosper este să aibă un stil de viaţă cât mai liniştit, atât în perioada în care este angajat, cât mai ales după ce iese la pensie. În condiţiile în care pensiile de la stat reprezintă sume derizorii, iar cele private obligatorii nu sunt încă o garanţie, orice român ar trebui să îşi dorească să ştie de tânăr cum să îşi gestioneze banii pentru bătrâneţe. Sunt însă dispuşi oamenii să apeleze la consultanţă financiară, fie ea gratuită sau nu?
Vremurile sunt de aşa natură, încât goana după atragerea de investiţii străine, ca factor de stimulare a economiilor lumii, impune liderilor diferitelor ţări, fie ei premieri sau preşedinţi, să străbată lumea în lung şi în lat, promovând avantajele oferite de statele lor şi încercând să atragă cât mai mulţi oameni de afaceri. Pleacă la drum cu programe concrete şi detaliate de lucru, cu oferte atrăgătoare, vorbesc despre bune şi rele, despre avantaje şi, de ce nu, dezavantaje.
Catastrofa de la Fukushima şi criza economică mondială au repoziţionat strategiile nucleare ale statelor lumii. Unele dintre ele, precum Franţa sau Germania, au zis stop investiţiilor, iar altele, printre care Turcia, Polonia, Cehia, China sau India, le-au accelerat. După câţiva ani de amorţeală, România a readus pe tapet proiectul de construcţie a reactoarelor 3 şi 4 de la Cernavodă şi şi-a imaginat patru variante de dezvoltare. Principala piatră de încercare pentru autorităţile de la Bucureşti nu o reprezintă găsirea finanţării, ci credibilitatea. „Performanţele” de până acum sunt catastrofale, pentru că proiectul a contabilizat abandonuri ale investitorilor, estimări de creştere a investiţiei iniţiale şi perspectivă îndepărtată de aliere cu alţi potenţiali finanţatori.
În ultimii ani, nume grele ale industriei mondiale au cochetat cu piaţa românească, însă, până să investească un cent, au ales alte meleaguri. Motivele ratării unor megainvestiţii sunt diverse, dar cel mai des întâlnite sunt eternele probleme cu infrastructura sau proverbiala birocraţie, nesiguranţa fiscală, criza economică precum şi mişcările vecinilor noştri, mai abili în convingerea marilor investitori. Ne-au ocolit branduri celebre din energie, siderurgie, industria auto şi chiar firme cu activitaţi în infrastructură. Ultimii de pe o lungă listă sunt ruşii de la Tise, atât de doriţi de guvernanţi la Oltchim. Adunând toate eşecurile mari din ultimii 10 ani, ne rezultă o cifră ameţitoare: mai bine de 20 de miliarde de euro puteau intra în ţară, dar banii s-au dus pe alte rute.
Statele Unite atrag în fiecare an zeci de antreprenori români, care îşi deschid afaceri în America în domenii variate, precum IT, turism, resurse umane sau în industria alimentară. De exemplu, anul trecut, 29 de oameni de afaceri autohtoni au devenit patroni în SUA, după ce în 2010 un număr de 18 antreprenori făcuseră acelaşi pas. Numărul lor este în creştere faţă de 2009, când doar 11 au primit vize de investitori.
Sectorul imobiliar a fost un „sport” naţional care a adus averi și bunăstare zecilor de mii de investitori români. În perioada boom-ului imobiliar, anunţurile publicate de agenţii români în presa străină garantau profituri anuale de 50 până la 100% din suma investită, miraj care a atras alte mii de investitori particulari din afara ţării. Afaceri bune în imobiliare mai sunt și astăzi. Există investitori profesioniști pentru care imobiliarele continuă să reprezinte o mină de aur.
Autostrăzi, căi ferate, hidrocentrale, spitale, școli, infrastructură pentru transportul energiei regenerabile sau chiar organizarea Campionatului European de Fotbal din 2020 sunt destinațiile prioritare ale investițiilor publice propuse de oamenii de afaceri și de analiști. Poate că opțiunile nu par noi. De altfel, nici nu sunt, un semn că perioada ultimilor 22 de ani nu a fost suficientă pentru a moderniza România. În același timp cu prioritizarea acestor investiții, atât analiștii, cât și oamenii de afaceri mai susțin la unison un aspect: eliminarea risipei de bani publici.
Exportator tradițional de materii prime și un pol al investițiilor străine în sectorul productiv, Brazilia încearcă acum să atragă capital pentru cercetare în domeniul tehnologiilor avasante. Pentru că își permite: politicile fiscale și monetare promovate cu prudență și corelate la reforme microeconomice absolut necesare au dotat economia braziliană cu fundamente solide, care i-au permis să reziste crizei mondiale.
Prinsă, geografic vorbind, între Vest și Est, principală țară de tranzit al gazelor rusești în drumul lor spre consumatorii europeni, economia Ucrainei a fost mereu influențată, într-o direcție sau alta, dar pozitiv și benefic, de jocurile de strategie ale celor două tabere. Dar criza mondială din 2009 a întrerupt brutal ciclul ascendent, astfel că Ucraina a cunoscut una dintre cele mai grave recesiuni din Europa . Revenindu-și cu greutate, ea are nevoie acum de investiții străine.
Martifer Solar, un afiliat al portughezilor de la Martifer, a finalizat construcția unei instalații fotovoltaice de 1,5 MW întinsă pe circa patru hectare în Pufesti, județul Vrancea. Instalația va produce energie suficientă pentru a alimenta aproximativ 1.000 de familii, economisind 1.029 tone de emisii de dioxid de carbon anual.
O economie stabilă, o piață internă în creștere și rezerve imense de resurse naturale încă neexploatate au determinat o creștere a interesului investitorilor străini față de țara noastră ca destinație pentru investiții, relevă primul studiu anual Attractiveness Survey, realizat de Ernst & Young.
Comparativ cu Estonia şi Letonia, Lituania a avut „noroc”, criza mondială antrenând în 2009 o prăbuşire a Produsului Intern Brut al acestei ţări de numai ... 14,8%. Ce noroc! Dar lituanienii nu s-au pierdut cu firea. Într-un fel, s-au resemnat. Dar apoi s-au mobilizat. Astfel că, în 2010, economia a afişat o contracţie de 3%, pentru ca, un an mai târziu, PIB-ul naţional să explodeze, practic, progresând cu 5,8%.
În ultimele decenii relaţiile economice şi comerciale dintre România şi China au devenit din ce în ce mai strânse, iar, odată cu avansul parcă de neoprit al celei de-a doua mari economii la nivel mondial, această apropiere între cele două state poate reprezenta o oportunitate care nu trebuie trecută cu vederea atât de companiile româneşti, cât şi de guvernanţi.
Peste 70% din exporturile româneşti sunt adresate pieţelor din UE, iar criza din zona Euro indică perspective slabe pentru creşterea valorii lor nominale pe termen scurt. De aceea, orice creştere economică a ţării din următoarele trimestre se va baza probabil pe cererea internă, reiese din Raportul Ernst & Young Eurozone Forecast (EEF) – Summer 2012.
