Este limbajul tău nonverbal congruent cu limbajul verbal atunci când transmiţi interlocutorului un mesaj? Te bazezi doar pe simţul auditiv pentru a percepe mesajele din jurul tău? Îţi foloseşti doar ochii pentru a-ţi cunoaşte interlocutorul? Nu e îndeajuns...
Când președintele Obama ne spune că vrea un judecător la Curtea Supremă care să fie empatic la probleme oamenilor, a intrat pe teritoriul dezbaterilor din interiorul psihologiei cu privire la ce anume înseamnă termenul de „empatie”. Există cel puțin trei tipuri de empatie, fiecare cu alte implicații când vine vorba de alegerea candidatului potrivit.
Nu, nu am intenţia de a veni cu încă un articol despre modul în care să oferim corect feedback, există numeroase materiale utile pe această temă. Îmi propun să vă invit să reflectaţi la ideea de feedback şi sfaturi nesolicitate dintr-o altă perspectivă, atât din postura celui care le oferă, cât şi a celui care le primeşte. Nu de puţine ori fiecare dintre noi ne-am aflat atât în postura de a ne enerva în momentul în care am primit sfaturi şi păreri pe care nu l-am cerut (când spun sfaturi şi feedback nu mă refer la feedback-ul oferit în cadrul unui proiect, sau ca parte a unei evaluări la locul de muncă, nu intenţionez să intru în acea zonă, vorbesc aici de feedback-ul oferit în cadrul unor discuţii informale, indiferent de tema acestora).
Atata timp cat ma consider responsabila de venituri, mi se pare frustrant sa port discutii despre cheltuieli. Asa apare inamicul numarul unu al comunicarii: desi eu si interlocutorul meu avem un interes comun, cel mai defensiv dintre noi (eu in acest caz), nu recunoaste nici o clipa ca a vorbi despre o afacere implica si o discutie serioasa despre cheltuieli. Astfel, plec de la premisa gresita ca discutia este oricum inutila si nevaloroasa.
