„Ce-ar fi dacă deşeurile unui proces de fabricaţie ar deveni materii prime pentru un altul? Ce-ar fi dacă am transforma «gunoiul» în aur? Pare o idee îndrăzneaţă, dar bunicii şi străbunicii noştri trăiau după acest concept. Conceptul de economie circulară. Fiecare rest de ceva era folosit: hainele vechi deveneau cârpe de şters sau materii prime pentru preşuri, cojile de legume – hrană pentru păsări sau compost, hârtiile deveneau ambalaje sau «capace» pentru borcane. Nimic nu se arunca, totul se întorcea în natură, fără a-i face rău. Acesta era un cerc aproape perfect, o economie circulară aproape fără fisură."