După tată, bucureştean, după mamă, timişorean, Dr. Dan Mihail Stana a crescut până la 12 ani la bunicii din Beregsău, o localitate aflată la 15 kilometri de Timişoara. Rebel şi încăpăţânat, lipsit de autoritatea părinţilor care lucrau în Bucureşti, nu respecta programul impus de bunica dinspre mamă. Mânca doar când avea chef, se căţăra în copaci sau dispărea la gârlă. Bunicii erau oameni speciali, care trecuseră prin greutăţi inimaginabile pentru generaţiile actuale. Când au venit comuniştii la putere, prin '46-'47, le-au confiscat averea şi s-au trezit la treizeci şi ceva de ani că nu mai au nimic. Într-o zi a venit cineva noaptea la ora 1 şi le-a zis: „Până dimineaţă strângeţi ce aveţi într-o bocceluţă şi plecaţi”. Au fost deportaţi undeva pe malul Dunării. Au călătorit trei zile într-un vagon de vite, iar la destinaţie li s-a oferit un petec de pământ. Acolo au luat-o de la capăt. „Cu toate acestea, au rămas oameni normali, nu s-au ţicnit.” Înţelepciunea bunicilor i-a prins bine mai târziu: l-au învăţat să nu se pripească, să cântărească înainte de a lua o hotărâre.