Ai observat că mesajele iau tot mai mult locul întâlnirilor din lumea reală? Sau că am început să ne simțim mai în largul nostru în lumea digitală? Din ce în ce mai des, uneori chiar excesiv, ne îndreptăm atenția către telefon, nu către persoana lângă care stăm, fie că luăm cina cu prieteni apropiați, ieșim la o petrecere sau suntem la serviciu.
Dacă vrei să-i faci pe ceilalți să te placă mai mult, să știi că-i mai ușor decât crezi. Tot ce trebuie să faci este să abordezi câteva tipuri de conversație, să știi ce să întrebi și să știi să asculți, un lucru pe cât de ușor, pe atât de rar.
Stăteam la balcon și îmi beam cafeaua pe la 2 după-amiaza într-o scurtă pauză. În față, strada cu sens unic, de la dreapta la stânga, nu foarte aglomerată.
Apare o mașina a unei companii de utilități care oprește imediat după gaura de canal din fața clădirii. Știam că s-au înfundat niște tevi și ar trebui să vină. Coboară trei bărbați îmbrăcați corespunzător cu vestele reflectorizante, se duc în spatele mașinii, scot conurile de plastic pentru marcarea zonei și se apucă să facă un perimetru protector cu ele. În fața mașinii.
© 2013 Harvard Business School Publishing Corp.
„Ţi-ai aruncat pălăria în ring”, anunţând că vei participa la competiţia pentru o nouă poziţie în compania ta, şi tocmai ai auzit că ai fost selectat pentru interviu. Ce ar putea fi mai uşor decât să stai la discuţii cu nişte manageri pe care îi cunoşti deja? E floare la ureche, nu? Greşit.
Abilitățile de comunicare dezvoltate sunt unele dintre cele mai căutate lucruri de către angajatori, cele mai frecvent întâlnite pe CV-uri și cele cu care ne mândrim la interviurile de angajare.
Faptul că reușim să-i facem pe ceilalți să stea și să ne asculte atunci când povestim entuziaști de aventurile din concediu nu înseamnă neapărat o comunicare eficientă. Sau atunci când echipa execută impecabil orice sarcină pe care o transmitem fără să ne adreseze o întrebare nu implică un proces de comunicare ci, mai degraba, un proces de informare bine structurat.
În conversațiile de executive coaching, față în față sau la telefon, de multe ori surprind anumite teme sau idei care se repetă, sunt ca un laitmotiv și, de cele mai multe ori, managerul cu care lucrez este departe de a fi conștient de acest obicei recurent. Mai devreme sau mai târziu acestea devin parte integrantă din brandul lor de lider și au, inevitabil, un impact mai mult sau mai puțin bun asupra celorlalți.
Unul dintre cele mai grele lucruri pe care suntem nevoiți să le facem în viața personală și profesională este să le spunem celor din jur că ne deranjează anumite lucruri pe care le fac. Cum să-i spun colegului că mă deranjează că lasă cana de cafea pe biroul meu sau managerului că vorbește prea tare la telefon și din cauza asta nu pot lucra? Cum pot să-i spun celui mai bun om din echipa mea că de data asta nu a atins obiectivele?
Indiferent de locul nostru de muncă, relațiile eficiente cu oamenii care ne înconjoară, parteneri, prieteni, leaderii care ne conduc, colegi sau oamenii pe care noi îi conducem, reprezintă o necesitate pentru succesul nostru. Dorința de a avea relații bune cu cei din jur este una firească oricarei persoane. Fiecare dintre noi este unic, percepe, simte, se comportă diferit, de aceea motivațiile acțiunilor noastre sunt diferite.
© 2012 Harvard Business School Publishing Corp.
Cauza care se află la rădăcina disfuncţiilor dintr-o organizaţie este, adesea, distanţa dintre liderii care comunică de-sus-în-jos şi angajaţi, care încep să simtă că între ei şi lideri apare şi creşte o senzaţie din ce în ce mai puternică de înstrăinare. Cu cât e mai mare distanţa dintre ei, cu atât e mai greu ca informaţiile esenţiale şi ideile-cheie să circule prin organizaţie. Distanţa aceasta poate creşte până devine o prăpastie: pe măsură ce liderii pierd contactul cu angajaţii lor, îşi pierd şi abilitatea de a menţine acel gen de proces de feedback care asigură eficienţa într-o organizaţie. Ei nici nu vorbesc cu adevărat cu angajaţii lor, nici nu aud ceea ce au de spus angajaţii.
Articolul mi-a fost inspirat de o întrebare pe care am primit-o şi eu cu cȃteva zile în urmă şi care mi s-a părut deosebit de utilă pentru a clarifica cumva diferenţa între conversaţia de coaching şi conversaţia cu un prieten. Uneori poate fi mai folositoare o sesiune de coaching, uneori e suficientă o conversaţie cu un prieten pentru a ne ajuta să trecem peste anumite probleme cu care ne confruntăm.
Sunt foarte multe informaţii pe care le putem afla dând o simplă căutare pe Google, însă mai sunt lucruri pe care le învăţăm numai de la o persoană care ne împărtăşeşte, faţă în faţă, din propria experienţă. Relaţia dintre mentor şi discipol a funcţionat încă din antichitate, cea mai cunoscută fiind aceea dintre Socrate şi Platon.
