
Feedback-ul...românesc pur-sânge din 1997
Despre feedback trebuie să se fi scris până în prezent foarte mult. Chiar în timp ce citeşti acest articol, feedback-ul este oferit/primit/disputat/dezbătut în separeuri, săli de sedinţă, săli de training, birouri cu un singur executive chair, fumoare şi cafenele.
Nu de puţine ori însă este vorba mai degrabă de laude sau critici, opinii explicite sau insinuări, pe care le aprobăm sau nu prea. Rezultatele, în astfel de situaţii, par să contribuie mai degrabă la construcţia de statui sau eşafoade pe gazonul din faţa companiei. Desigur, exagerez un pic, însă nu puteţi nega faptul că deseori feedback-ul se confundă cu trasul de ureche, cu lăudatul în faţa echipei, cu dezamăgirea părintească sau cu un ‘hai-să-îţi-spun-cum-stau-DE-FAPT-lucrurile’.