Pentru început, trebuie să cunoşti punctele tale forte la fel de bine ca pe ale echipei pe care o conduci.

Oamenii din echipa ta joacă un rol crucial. Dacă nu îi motivezi, dacă nu eşti abordabil şi disponibil, afacerea ta va avea de suferit. Asta susţine James Caan, preşedintele Start Up Loans Company şi deţinătorul unei rubrici săptămânale în ziarul „The Guardian”.

Sunt un mare fan al Simonei Halep, lucru evident pentru cei care mă urmăresc în online. Și chiar dacă a pierdut finala de la Madrid în fața Mariei Sharapova (numărul 2 în lume), românca și-a asigurat ascensiunea până pe locul 4 în clasamentul mondial WTA. Dar, pe lângă meciul de acum câțiva ani în care m-a impresionat cu puterea mentală excepțională și ambiția cu care juca, Halep m-a surprins mai ales cu decizia pe care a luat-o la începutul acestui an – când și-a luat un coach.

Poate fi transferată experienţa militară în competenţe veritabile de leadership? Iată o întrebare legitimă pe care o pun jurnaliştii de la Business Insider. Dacă aruncăm o privire spre câteva corporaţii de succes, vom vedea că există o legătură.

Modul în care comunicăm ne influențează decisiv relațiile cu ceilalți. Dacă o bună comunicare reprezintă garanția unei conviețuiri armonioase, o comunicare proastă duce de multe ori la deteriorarea relațiilor, ceea ce ne poate afecta starea de spirit și chiar sănătatea.

Comunicarea este instrumentul care ne poate face viața mai ușoară sau mai grea, în funcție de cum alegem să îl folosim. Se spune că, folosind cuvintele potrivite, putem muta munții din loc. Așa să fie?

Se spune că starea normală a omului este tăcerea și că, de fapt, prin cuvinte, colorăm această tăcere. Uneori, însă, neglijăm proporțiile, măsura și starea de normalitate este alterată iar „tabloul” comunicării este unul greu de deslușit.

Să taci, atunci când e cazul, este o provocare.

Să știi să asculți este, însă, adevăratul câștig!

Mi-ar plăcea să-mi iasă toate lucrurile de care mă apuc. Dar, de cele mai multe ori, nu se întâmplă aşa. Pe siteul inc.com am găsit un articol care oferă câteva ponturi. Aşa că, dacă şi dumneavoastră vreţi, ca şi mine, să aveţi succes în tot ce faceţi, iată ce sfaturi ne dau jurnaliștii americani.

Cum reușești să îți crești vânzările într-o perioadă în care puterea de cumpărare nu mai este la fel de ridicată ca în trecut, iar clienții sunt din ce în ce mai atenți la produsele pe care le achiziționează? Simon Broom, Master Facilitator în cadrul Tack International, consideră că este nevoie de o schimbare de paradigmă, iar oamenii de vânzări trebuie să își regândească abordarea.

Abilitățile de comunicare dezvoltate sunt unele dintre cele mai căutate lucruri de către angajatori, cele mai frecvent întâlnite pe CV-uri și cele cu care ne mândrim la interviurile de angajare.

Faptul că reușim să-i facem pe ceilalți să stea și să ne asculte atunci când povestim entuziaști de aventurile din concediu nu înseamnă neapărat o comunicare eficientă. Sau atunci când echipa execută impecabil orice sarcină pe care o transmitem fără să ne adreseze o întrebare nu implică un proces de comunicare ci, mai degraba, un proces de informare bine structurat.

Este într-adevăr o provocare să lucrezi cu un șef de „coșmar”. Dar unii dintre noi nu și-au ales șeful și, întâmplător sau nu, au un șef de coșmar.

Șeful de „coșmar” a fost una din temele pe care am lucrat în atelierele de management de luna asta. În primul rând am încercat să găsim trăsăturile ce definesc un astfel de șef. Și am făcut un portret :

Ce faci când nimeni nu pare să te asculte? Și mai ales, ce facem când modul în care vezi tu lucrurile nu se potrivește cu al meu?

Nu demult am dat printre timeline-urile de pe Facebook peste mesajul unui cunoscut care povestea cum a aflat de dimineață de pe intranetul firmei că aceasta își schimbase proprietarul, se rebrănduise și toate adresele de e-mail se schimbaseră. Schimbarea îi păruse ca fiind făcută „peste noapte” și era șocantă. În comentariile la acel mesaj, cineva de la o altă firmă spunea că aflase din zvonuri că și firma unde lucra el urma să fie cumpărată. Astfel de discuții purtate în „spațiu deschis” pot influența nu doar imaginea, ci și soarta unei companii: angajații neliniștiți de o schimbare nesigură pot induce panică și demotivare în rândul colegilor; zvonurile, ușor propagabile în mediile sociale, pot influența prețul acțiunilor la bursă pentru companiile listate; informații confidențiale pot fi dezvăluite. Și lista de riscuri poate continua.

“The road to the heart is the ear.” Voltaire

Am decis să începem o serie de articole despre comunicare. Banal, ar spune unii, s-a scris despre comunicare câte în lună și în stele, găsești sute de articole pe internet, ca să nu mai spunem că există reviste, cărți și tratate întregi despre comunicare. Ce am mai putea spune nou?

Un proiect nou aduce cu sine speranțe și așteptări diferite pentru cei implicați. Pentru unii este o nouă șansă de afirmare, pentru alții este un spațiu pentru a face lucrurile cum știu ei mai bine, pentru alții este doar o povară în plus în agenda lor și așa foarte încarcată.

Aş vrea să încep articolul invit­ându-vă să vă adresaţi o întrebare- cât de atent şi profund credeţi că îi ascultaţi pe ceilalţi în discuţii? Cum le arătaţi interesul faţă de ceea ce ei vă spun? Câte din discuţiile voastre devin adevărate competiţii, în care fiecare încearcă să se aducă pe sine în prim plan ignorând ce spune interlocutorul?  Şi aici mă refer la discuţii cu membrii familiei, prieteni, colegi, oameni cu care interacţionaţi zi de zi.