Tu ce ai face pentru bani?
Timp de câţiva ani, teatrul românesc „de regizor” a plutit în deriva unei estetizări forţate şi mult plusate, a unei stilizări căutate şi adeseori gratuite, a unei fantasmagorii vizual-gratuite, care făceau aproape imposibilă urmărirea unei poveşti simple, jucate firesc, cu personaje care să semene cât de cât a oameni vii.
