In special dupa 2000, numarul jucatorilor de pe piata (firme de constructii, dezvoltatori si antreprenori, firme si fonduri de investitii etc.) a crescut de cateva ori, ajungand de ordinul zecilor in 2007, cu un numar de proiecte pe masura (ca valoare), in timp ce numarul profesionistilor din industrie a ramas cumva in urma, daca nu s-a micsorat pe alocuri. Aceasta fie pentru ca sistemul educational nu a mai produs atat de multi specialisti, fie pentru ca simultan cu maturizarea pietei, angajatorii cauta profesionisti cu seturi de abilitati tot mai complexe.

Majoritatea rapoartelor despre piata de Real Estate indica o crestere a numarului de proiecte de dezvoltare si investitie cu procente intre 30 si 40% atat in zona comerciala, cat si in retail, office-building, industrial si rezidential. Pe de alta parte, cel putin in perioada de dupa 2004, cei mai multi dintre profesionistii din industrie au trecut prin mai mult de doua-trei joburi la companii diferite. Evident, aceste schimbari destul de dese au presupus si cresteri salariale, proportionale adesea cu valoarea proiectelor si investitiilor respective. Daca, de exemplu, un Project Manager castiga pana in 1.000 de euro net acum trei ani, in momentul de fata, el se apropie usor de zona 2.000 - 2.500 de euro. La fel si in cazul specialistilor in vanzari (consultanta, inchirieri, vanzari spatii, business development), unde nivelul de salarii se apropie simtitor de 2.000 - 2.500 de euro (adesea chiar peste 3.000 de euro, in functie de anvergura pozitiei si de gradul de acoperire). Totusi, multi dintre ei prefera, sub asaltul de oferte din piata, sa aleaga dincolo de pachetul salarial si alte beneficii. Acestea sunt legate de soliditatea pozitiei pe termen lung, de sansele de dezvoltare profesionala, de renumele angajatorului sau chiar de mediul de lucru.

Piata muncii in aceasta industrie a trecut pana acum prin mai multe perioade in care multi dintre profesionisti au ales sa se comporte ca adevarati "vanatori de joburi", mai ales pentru pozitiile unde se cereau competente rare in piata: abilitati de negociere, atragere de clienti, dezvoltare de noi linii de afaceri sau cunostinte solide pe mai multe domenii similare din industrie.

Cele mai cautate joburi in ultima perioada pe piata imobiliara romana au fost fie cele pur tehnice (Project Management, dirigentie de santier, coordonare tehnica de proiect, proiectare si consultanta de specialitate), fie cele de management (vanzari, business development, marketing). Companiile din industrie se impart de aceea foarte clar intre cele de constructie, de antreprenoriat de proiect, cele de dezvoltare si consultanta, precum si fondurile de investitii si dezvoltare. Astfel, ofertele de angajare au variat in principal in functie de anvergura proiectelor lansate pe piata, cele mai multe fiind in zona comerciala (retail), cladiri de birouri, rezidential si industrial. In general, cei mai mari angajatori raman companiile de constructii, care cauta cel mai des specialisti tehnici si manageri de proiect, urmate de companiile de dezvoltare, unde prevaleaza specialistii in management si vanzari, apoi antreprenorii si companiile de investii, care pun pret pe cei mai buni cunoscatori si evaluatori ai pietei pentru a identifica cele mai profitabile proiecte ce pot fi dezvoltate.

Daca pentru pozitiile tehnice, recrutarea a ajuns in ultima perioada intr-un adevarat impas, constatandu-se o penurie de specialisti constructori, recrutarea de pozitii de middle si top management este si ea oarecum incetinita de greutatea identificarii si atragerii unor specialisti potriviti.

Asa cum spuneam la inceput, acesti profesionisti se muta inca destul de des intre joburi (cu o frecventa intre unu si trei ani, in majoritatea cazurilor). Astfel, in atragerea specialistilor din industrie, multi angajatori se pot concentra pe crearea unor oferte de angajare mai atractive, cu mai multe elemente care sa denote stabilitatea jobului si seriozitatea companiei, deoarece profesionistii de astazi cauta medii de lucru unde isi pot dezvolta competente si cunostinte ce vor fi si in continuare foarte cautate. Daca joburile lansate pentru recrutare nu le permit acestora o astfel de dezvoltare, singura atractie va ramane pachetul salarial, iar recrutarea va fi una pur tranzactionala, in care doar banii vor constitui factorul motivational. In schimb, daca anvergura jobului este corect dimensionata cu natura proiectului si pe termen lung ii permite profesionistului o deschidere profesionala si, de ce nu, chiar personala de amploare, atunci atractia va fi una cat mai argumentata si corecta, garantand aducerea in companie unui profesionist valoros.

Asa cum o arata si majoritatea studiilor si analizelor pietei imobiliare locale, Romania va permite o crestere sustinuta a investitiilor din Real Estate ani buni de acum incolo. Problema care ramane in continuare este atragerea unor profesionisti de cursa lunga. Numai o companie de recrutare bine structurata va permite angajatorilor si candidatilor sa se intalneasca pe un teren comun, in care competentele aduse de ultimii vor fi de un real folos primilor.