Insa, in mediul de afaceri romanesc, in care majoritatea companiilor autohtone au aparut ca urmare a cultivarii spiritului antreprenorial al unor oameni cu "fler", informatiile de afaceri sunt percepute mai curand ca "ponturi", iar analiza de piata sau a competitorilor se rezuma la citirea unui articol bun din presa economica.

Managerul care le stie pe toate

Suntem inca tributari inceputurilor pietei libere si anumite "semne" de imaturitate se vad inca in modalitatile de actiune ale companiilor romanesti pe piata. "Patronul" roman are inca o atitudine de genul "eu le stiu pe toate": nimeni altcineva din firma nu stie ce este de facut.

Acest lucru se explica si prin faptul ca antreprenorul, cel care a riscat si a crezut in afacerea sa, a fost la inceput singurul care stia de la cine sa cumpere si cui sa vanda. El detinea intregul portofoliu relational al firmei sale. Aceasta tipologie de tip "provider" - cel care detine singurul canal de comunicare al companiei cu mediul de afaceri - a ramas o tara paguboasa a proprietarilor de companie autohtoni.

Ei nu doresc sa renunte la maniera paternalista de conducere in favoarea unui sistem modern de management. Insa afacerile de oportunitate nu vor mai functiona mult timp in Romania si atunci "bunii gospodari" autohtoni vor constientiza necesitatea elaborarii unor strategii pe termen lung.

Managerii care s-au format la "umbra" acestor creatori de afaceri au fost obligati, bineinteles, la un statut de "executanti de strategii". Ei nu si-au dezvoltat abilitatea de a culege sistematic si a analiza informatii din mediul de afaceri, pentru a genera optiuni strategice si de dezvoltare a afacerii.

Stiluri de raportare la informatii

Daca analizam stilul de raportare la informatii al managerilor romani, putem identifica urmatoarele categorii:

• "suficientii" - sunt multumiti cu informatiile pe care le primesc zilnic;
• "egoistii" - pastreaza "informatiile pretioase" doar pentru ei (asul din maneca);
• "sforarii" - se bazeaza pe informatiile obtinute prin relatii personale;
• "conservatorii" - cei din companiile puternic procedurale.

Numitorul comun al tipurilor de manageri descrise mai sus este faptul ca nu utilizeaza informatiile pentru a obtine un avantaj competitiv. De altfel, conform unui studiu de data recenta, atunci cand vor sa afle mai multe informatii despre un serviciu, un produs sau o companie, 82% dintre managerii romani apeleaza la Internet, 61% la presa de specialitate si 38% la prieteni.

Managerii prefera, intr-o majoritate covarsitoare, informatiile provenind din surse secundare. Ei cred ca este suficient sa citeasca ziare si sa discute din cand in cand cu diverse persoane pentru a fi informati. Ca atare, au o imagine inadecvata despre ceea ce inseamna un sistem matur de informatii pentru afaceri - ceea ce in engleza se numeste intelligence.

Un minus de intelligence

Managerii romani nu constientizeaza importanta unei abordari sistematizate a lucrului cu informatia in afaceri. Peste 80% dintre companiile de nivel mediu si mare din UE au implementate sisteme formale de
intelligence, in diverse grade de evolutie.

Acest lucru presupune existenta unui staff de intelligence, pozitionat central, responsabil de managementul cunostintelor din organizatie, un sistem de surse bine pus la punct (dupa modelul serviciilor de informatii) si o platforma IT (sau un portal de intelligence, unde sunt stranse si analizate toate informatiile relevante si sunt generate produse de intelligence).

Diferenta dintre conceptul de intelligence si simpla colectare de informatii consta in faptul ca datele sunt prezentate din perspectiva impactului pe care-l au asupra afacerii. Managerul afla de la staff-ul specializat nu doar ca principalul sau competitor, de exemplu, isi va deschide o noua linie de productie in cateva luni, ci si cum il afecteaza direct acest lucru (de exemplu, cu cat este posibil sa scada cota de piata a propriei companii) si cum poate fi contracarata aceasta miscare.

Activitatea staff-ului de intelligence este distincta de cea a departamentului de marketing sau de planificare strategica. Principalele sale responsabilitati sunt cunoasterea competitorilor (nu numai a ceea ce au facut, ci si a ceea ce urmeaza sa faca), precum si avertizarea timpurie. Personalul specializat este antrenat sa urmareasca acei indicatori din mediu care anunta anumite evolutii ale pietei, altfel greu de prognozat printr-o simpla lectura de ziar sau o navigare pe Internet.

Managerii romani solicita in general informatii care sa le sprijine deciziile, foarte putini sunt interesati de informatii care tin de avertizarea timpurie. In marea majoritate a firmelor, aproximativ 60% dintre informatiile solicitate sprijina decizia, 30% cunoasterea mediului si sub 10% - avertizarea timpurie. Or, intr-o companie cu comportament de jucator agil, cel putin 25% dintre informatii ar trebui sa se refere la acest ultim aspect. In general, companiile romanesti reactioneaza la evenimente. Managerii nostri sunt obisnuiti sa gestioneze crize, desi ar trebui sa-si propuna sa gestioneze riscuri.

Una peste alta, managerii romani au o mare restanta in a constientiza importanta functiei de intelligence in business-ul actual. Ei nu inteleg ca un raspuns competitiv al companiei lor pe piata depinde de capacitatea de a culege si analiza informatii, de a gestiona si a partaja informatia in interiorul companiei.