Eu cred ca - si iertata fie-mi aroganta afirmatiei - cei care resimt lipsa de loialitate a celorlalti nu inteleg, de fapt, resorturile fenomenului si nu stiu sa le faca sa lucreze in beneficiul ambelor parti. Ei vad, adeseori, loialitatea ca pe o strada cu un singur sens, care duce de la ceilalti catre ei. Daca-i intrebi "de ce ti-ar fi cineva loial?" vei constata ca raspunsurile, desi exista, nu au nici o legatura cu resorturile care determina loialitatea.

Veti auzi raspunsuri cum ar fi: "pentru ca aici facem eforturi ca sa le asiguram un loc de munca bine platit" sau "pentru ca avem servicii de calitate" - daca e vorba de clienti - sau "pentru ca loialitatea e o valoare umana, fundamentala".

Loialitatea este o strada cu doua sensuri

Problema loialitatii este ca nu e niciodata o strada cu un singur sens. Oamenii nu sunt loiali asa, din principiu. Loialitatea e un fenomen emotional si ea se castiga; de regula, cu eforturi. Intr-un exercitiu pe care-l folosim frecvent cu echipele de manageri cu care lucram, le aratam cateva afirmatii care tin de atitudini si strategii de conducere si-i intrebam daca le considera corecte sau nu. Una dintre ele suna asa: "Cere angajatilor sa-ti fie loiali si sa te urmeze". E stupefiant pentru mine numarul mare al celor care considera aceasta afirmatie legitima. Daca-i confrunt, se apara mirati: "pai, oamenii nu trebuie sa fie loiali?" Ba da, desigur, dar loialitatea nu se CERE, ea se CASTIGA.

Hai sa stabilim cateva repere. Primul, si cel mai important: de ce va trebuie oameni loiali? La ce e buna loialitatea? E doar o forma de a micsora fluctuatia de personal? Desigur ca e si asta, dar principala valoare a ei este aceea ca oamenii loiali sunt mai atasati cauzei comune, mai implicati, mai angajati si aliniati, isi vad viitorul in organizatie si ca atare le pasa ce se intampla cu ea.

A nu se confunda cu teama de schimbare

Daca asta e ceea ce urmarim, atunci trebuie sa intelegem ca loialitatea e un fenomen emotional care presupune un atasament suplimentar, care depaseste cadrul analizei rationale reci. Nu confundati loialitatea cu teama de schimbare care face ca unii angajati sa stea in aceeasi companie cate 20 de ani. Nu asta e ceea ce va doriti. Acest tip de "loialitate" e asociat cu inertia, lipsa de initiativa, rezistenta la schimbare si oportunismul politic. Acesti "loiali" sunt cei care va spun ce vreti sa auziti, stau in banca lor, cuminti, nu tulbura apele. Nu va aduc nici o valoare, iar atunci cand vreti sa schimbati ceva, chiar va incurca.

In aceeasi nota, nu o confundati cu diverse scheme de mituire colectiva care maresc bariera la iesire si imbunatatesc retentia. Ele micsoreaza fluctuatia, dar nu aduc nimic in termeni de loialitate, chiar dimpotriva, pentru ca stimuleaza analiza la rece, mercantila, a relatiei dintre angajat si angajator. Este ca si in cazul cardurilor de fidelitate: daca doar compania ta are unul, atunci clientii tind sa stea cu tine, desi din toate motivele gresite. Atunci cand competitorii tai lanseaza si ei un program de fidelizare, campul competitiv se echilibreaza si relatia devine o analiza de costuri - beneficii. Clientii se muta si vei spune ca la noi clientii nu sunt loiali, uitand ca, de fapt, nu le-a propus nimeni o relatie de tip loialitate, ci o tranzactie comerciala. Loialitatea, deci, se castiga greu si doar pe cai emotionale.

Nu exista loialitate fata de firma

Un alt mit frecvent si profund gresit este cel al loialitatii fata de firma. Asa ceva nu exista. Oamenii nu pot fi loiali unui concept abstract, cum e o firma. Ei pot fi loiali altor oameni, echipei cu care lucreaza si cu care au realizat lucruri importante, de care se mandresc, sefilor care i-au sprijinit in cariera si i-au ajutat sa creasca, partenerilor care le-au fost alaturi in momente grele. Nu firmelor. Cei care se declara loiali fata de firma sunt, de fapt, adeseori lasi si slabi si stau acolo afirmandu-si loialitatea pentru ca le e teama sa schimbe ceva in viata lor. Nu va lasati inselati. Aia nu e loialitate. Oamenii cu adevarat loiali sunt provocatori: dau, dar si cer, va critica deschis, pentru ca vor sa schimbe lucrurile si le pasa, sunt incomozi si nu accepta situatii inechitabile sau dezechilibrate. Cu alte cuvinte, vor ca strada loialitatii sa aiba doua sensuri.

"Bine - puteti spune - dar ce poate sa circule pe sensul meu? Ce trebuie eu sa dau, ca sa generez loialitate?". In primul rand nimic din ce e normal, standard, pentru toata lumea nu genereaza emotie si, ca atare, loialitate. Nu va amagiti ca veti avea angajati loiali pentru ca sunt bine platiti, sau pentru ca au sala de fitness sau cantina. Loialitatea e mult mai profunda, vorbeste despre valori personale si aspiratii si despre implinirea personala in cadrul organizatiei. Cu alte cuvinte, ceea ce genereaza loialitatea e exceptia, faptul ca sunt vazut si apreciat ca persoana, flexibilitatea, interesul pentru mine aratat de sefii mei in masura cel putin egala cu interesul care mi se cere pentru companie. Pentru ca salariul il merit. Sa fie clar. Din capul locului. Pentru el trebuie sa dau opt ore de munca de calitate, si oricum dau mai multe. Loialitatea, motivarea, implicarea mea, toate astea se castiga prin reciprocitate. Daca vreti sa va fiu loial, fiti-mi loiali. Daca vreti sa-mi pese de firma, sa va pese de mine. Si inca ceva: voi trebuie sa fiti primii. Lasati-ma sa ma simt apreciat si abia apoi asteptati-va sa apreciez. Creati un mediu de lucru aliniat la valorile fundamentale umane, bazat pe respect, reciprocitate, integritate si echitate si in el lasati-ma sa ma exprim si apreciati-mi meritele. Abia apoi va voi fi loial, si nu inainte.