Validitatea demisiei

Demisia este un act scris, prin care angajatul isi manifesta intentia de incetare a contractului de munca. Prin demisie poate fi intrerupt orice tip de contract, pe perioada determinata sau nedeterminata, pe timp partial sau de munca la domiciliu. Legislatia romana nu permite insa demisia declarata oral, valabila in unele state (de exemplu in SUA) si nici pe cea tacita, cand angajatul nu se mai prezinta la locul de munca.

Angajatorul are obligatia de a inregistra demisia, dar contractul va fi intrerupt la expirarea termenului de preaviz, nu in ziua inregistrarii. Termenul de preaviz stabilit de Codul Muncii este de 15 zile lucratoare pentru salariatii fara functii de conducere si 30 de zile pentru angajatii cu functii de conducere. Preavizul stabilit de Codul Muncii reprezinta o maxima legala, angajatorul si angajatul putand stabili de comun acord o alta durata, mai restransa. Termenul de preaviz incepe din ziua urmatoare depunerii demisiei.

Desi nu trebuie motivata, este bine ca demisia sa fie clara, precisa si lipsita de ambiguitate. Aceasta nu trebuie confundata cu incetarea de comun acord a contractului de munca, in baza articolului 55, litera b din Codul Muncii, care echivaleaza cu o conventie prin care partile inteleg sa puna capat raporturilor contractuale.

Drepturile salariatului

Demisia este un act unilateral al angajatului, ce nu poate fi ingradit sub nici o forma de angajator. Odata inregistrata demisia, angajatul nu o mai poate retracta decat cu acordul angajatorului, inainte de sfarsitul termenului de preaviz sau in mod tacit, prin continuarea activitatii.

In perioada de preaviz, contractul de munca este inca in vigoare, astfel ca salariatul are dreptul la plata retributiei lunare pentru perioada de preaviz si nu va fi privat de niciun alt drept avut pana atunci. Daca angajatorul nu-si respecta obligatiile contractuale, atunci angajatul are dreptul sa nu respecte termenul de preaviz.

Obligatiile salariatului

In perioada termenului de preaviz raporturile contractuale sunt in vigoare. Salariatul isi va desfasura activitatea in mod normal, fiind posibila sanctionarea acestuia daca nu-si indeplineste obligatiile sau chiar concedierea sa pentru motive legale. Codul Muncii nu reglementeaza situatia unei demisii provocate de presiunile angajatorului si posibilitatea revocarii ulterioare a demisiei. Presiunea angajatorului poate consta in sanctiuni disciplinare nelegale sau chiar in angajarea unei alte persoane pe postul respectiv. Daca pentru primul exemplu s-ar putea obtine anularea in instanta a sanctiunilor, pentru a doua varianta, legea nu prevede nicio actiune legala impotriva angajatorului.

Daca contractul de munca contine o clauza de neconcurenta, aceasta nu va fi inlaturata prin demisie. In plus, daca pe perioada contractului angajatul a beneficiat de cursuri sau stagii de formare profesionala mai mari de 60 zile, atunci acesta nu va putea inlatura prin demisie obligatia de rambursare a cheltuielilor efectuate de angajator.