Ne aflăm acum în preajma sărbătorilor de Crăciun. O perioadă de bucurie și de reflecție, alături de familie și prieteni. Și un ”trebuie” să stai acasă pentru workaholici. În mod special lor, dar și vouă tuturor vă doresc să ”Îndrăzniți să fiți plictisiți!”. Această propoziție probabil că încruntă frunțile multora. Dar la început de un nou an, poate că este un subiect la care să vă gândiți și despre care să citiți mai mult. 

Sunt obișnuit să lucrez cu persoane care ocupă funcții de CEO sau Director General. Și în toți acești ani nu am făcut o diferență între ele pe baza genului. Am făcut o diferență, în funcție de personalitatea și comportamentul lor.

Săptămâna trecută s-a produs un accident cu un avion al companiei South West Airlines. În timpul zborului, unul dintre motoare a explodat. Materialul motorului a distrus fuzelajul și a rupt o fereastră. O femeie care stătea lângă fereastră a fost aspirată pe jumătate în afara avionului. Câțiva pasageri au tras-o înapoi înăuntrul avionului. Femeia a fost rănită critic și, din păcate, a murit după o aterizare de urgență, mai târziu, în spital. Un accident tragic. De asemenea, alte 7 persoane au fost rănite, dar au putut reveni acasă, după o examinare în spital.

În zilele noastre mulți oameni se pretind a fi ”coach”. Și numărul lor tot crește și crește. Dar nu fiecare coach este competent și de încredere.

Săptămâna trecută am fost în Varșovia, Polonia, pentru un workshop de 3 zile. Tema principală  a fost dezvoltarea unei strategii clare pentru o companie de vânzări.

Cu câțiva ani în urmă, o companie de cercetare a încercat să determine când putem spune că un CEO are succes sau nu. A intervievat numeroși CEO, maturi în plină forță sau abia pensionați. Rezultatele provenite de la liderii de succes maturi sau abia pensionați au fost puțin surprinzătoare. Una din întrebările din chestionar a fost: dacă ar fi să faci asta, ce ai face diferit?.

În calitatea mea de director HR într-o companie multinatională, m-am confruntat, în mod regulat, cu toate aspectele comportamentului uman.

O clientă mi-a cerut să mă gândesc, alături cu ea, la ce ar însemna pentru compania ei implementarea ”Brandingului de Angajator – Employer Branding”. Coincidența (dacă aceasta există) a făcut ca, puțin înainte de solicitarea ei, să particip la prestigiosul masterclass ”Employer Branding” al lui Brett Minchington.
Brett călătorește în toată lumea pentru a disemina ideile sale despre Brandul de Angajator și importanța acestuia. Definiția lui pentru conceptul de ”Branding de Angajator” este: “Imaginea organizației dvs. văzută ca «locul de muncă ideal» în mintea angajaților actuali și a tuturor stakeholderilor din afara companiei (ex. candidați activi și potențiali, clienți)”. Unele companii de renume au înțeles importanța Brandului de Angajator și au început să lucreze la acesta. Și încet-încet devine un trend  în afaceri. 

Un reprezentant de vânzări care are în minte imaginea că el vinde un produs sau un serviciu mediocru, va avea dificultăți serioase în a vinde valoarea adăugată a produsului sau serviciului respectiv. El arată acest lucru în discursul său de vânzare, fiindcă inclusiv limbajul corpului lui "trimite" la această imagine de "nimic special de care ai avea nevoie". Când un reprezentant de vânzări este convins ca el trebuie să vândă un produs sau un serviciu foarte bun, el va fi entuziast şi acest lucru se poate observa atunci când se află în fața clientului. Vânzarea va fi facilă. Aceeaşi situație se întâmplă cu oamenii care trebuie să-și găsească un (nou) loc de muncă. 

John avea 55 de ani, iar în ultimii 10 ani condusese departamentul de mentenanță. La acea vreme, eu eram directorul de resurse umane. John mă vizita săptămânal, întrebându-mă când ar putea fi pensionat anticipat. Voia să se bucure de viață și, în mod special, să petreacă timpul cu nepoții săi. Din nefericire, trebuia să îl dezamăgesc de fiecare dată. Pensionarea anticipată era doar pentru acei angajați al căror loc de muncă ar fi urmat să fie desființat. Câteva luni mai târziu, am fost nevoiți să facem o restructurare majoră din cauza rezultatelor financiare proaste. Aș fi avut posibilitatea să desființez locul de muncă al lui John. Și el ar fi fost primul pe lista oamenilor care ar fi putut să plece, aplicând procedura pensionării anticipate.

Tiparele societății din ziua de azi sunt tot mai confuze și nu mai poţi să verifici cu exactitate dacă ești o persoană ”cum trebuie”. Pentru că, acum, aproape orice este posibil. De la relații, la a avea sau nu copii. Unde locuiești și unde lucrezi etc. Atunci, cum să ştii dacă ești pe calea cea "dreaptă”? 

Cu câțiva ani în urmă, am cunoscut-o pe Diana. Ea fusese promovată de la poziția de Director de resurse umane la cea de Director General într-o companie multinațională din România. Diana avea o personalitate puternică, dar în același timp avea grijă de oamenii companiei. Avea o viziune clară pe care o împărtășea cu toți cei 200 de angajați ai companiei. Diana părea o persoană hotărâtă, empatică și deschisă către noi oportunități pe piață, dar şi în implicarea tuturor celor posibil interesați. 

În urmă cu un an, a izbucnit un incendiu într-un apartament din proximitatea biroului nostru. În câteva minute, acoperișul de lemn luase foc şi flăcările erau mai înalte de un metru. Pompierii au sosit rapid, și-au montat echipamentele şi au început să caute posibile victime în clădire. O parte dintre pompieri a început să stingă focul. Totul a decurs într-un mod foarte eficient şi, din fericire, nu au fost victime. Pompierii s-au dovedit foarte eficienți și au comunicat unii cu alții doar atunci când a fost necesar. Comandantul lor le-a trasat sarcini care au fost executate fără comentarii. Eu sunt întotdeauna impresionat de cât de bine își fac pompierii treaba. În adevăratul sens al cuvântului, comandantul este un dictator atunci când pompierii sunt în exerciţiul funcţiunii.

Femeile se simt deseori mai nesigure decât barbații și acest lucru reprezintă un mare avantaj. Faptul că ele reflectează mai des asupra propriei persoane decât o fac bărbații. Și mai înseamnă și că pot face ceva în legătură cu asta, deoarece au reflectat deja asupra problemei.

Oamenii din cadrul unei echipe, care sunt negativi, se plâng tot timpul, niciodată nu găsesc o soluție și sunt toxici pentru ceilalți membri ai echipei și pentru lider. Dar poți face ceva ca manager aflat în această situație? Bineînțeles că da, dar aproape întotdeauna ai nevoie de răbdare înainte de a vedea rezultatele.

“Liderii sunt şi manageri, însă managerii nu sunt întotdeauna lideri.” Un olandez  stabilit în România în urmă  mai bine de zece ani te învaţă cum să fii lider lucrând cu caii. Metoda are la bază un concept care experimentează puterea de a te desprinde de clişee mentale pornind de la definiţia leadershipului.