Nu cred că termenul „evaluare” echivalează pentru cineva cu un entuziasm debordant (şi aici mă refer, evident, la cei care urmează să fie evaluaţi). De când suntem mici, „evaluarea” aduce foarte mult cu vrăjitoarea din „Albă ca Zăpada”, poate şi pentru că este adusă în viaţa noastră sub forma testelor de la şcoală. La maturitate însă „evaluarea” nu mai ia forma unui test fulger sau a unui examen, ci a unui dialog cu managerul, dialog centrat pe cum ai performat în ultima lună, ultimul trimestru sau ultimul an.