În ochii angajaţilor, CEO-ul este un fel de supererou. Ce-i drept, nu poartă pelerină, însă lasă impresia că este cel care va salva situaţia, oricât de complicată ar fi. Dar în spatele acestei imagini ideale se află realitatea: un CEO nu are puteri supraomeneşti, este tot un om, dar unul cu mari responsabilităţi. Tocmai de aceea, în astfel de cazuri, o schimbare în carieră (după ce şi-a încheiat mandatul la conducerea unei companii, spre exemplu) este un moment de cumpănă. Oare în cazul reconversiei profesionale a unui CEO este valabilă zicala: „Cu cât cazi de la o înălţime mai mare, cu atât doare mai tare”?