© 2014 Harvard Business School Publishing Corp.
În anii 1990, organizaţia de Product Supply a companiei multinaţionale Procter & Gamble (P&G) – organizaţie care reprezintă divizia P&G ce se ocupă de aprovizionarea cu materii prime pentru producţie, de fabricarea propriu-zisă a produselor, precum şi de distribuţia lor – a demarat un program masiv de reproiectare pentru îmbunătăţirea fiabilităţii pe parcursul managementul ciclului de viaţă al produselor (în original: “reliability engineering”), foarte similar cu iniţiativele luate pentru eficientizare de către companii precum Toyota. P&G a instituţionalizat în fabricile sale modul de utilizare a sistemelor de colectare de date, pentru a înţelege cum se “comportă” produsele şi maşinile. Prin colectarea datelor privind defecţiunile intervenite în funcţionarea maşinilor, colectare realizată atât cu ajutorul unor surse de colectare manuale, cât al PLC-urilor (acronim de la „Programmable Logic Controllers” - sisteme de control industriale computerizate), cei de la P&G au reuşit să traseze nişte curbe de distribuţie statistică ce prevedeau ratele la care apar defecţiunile la maşini, precum şi cauzele specifice ale acelor defecţiuni.