Am să încep prin a vă spune o scurtă povestioară care se vehicula mult când eram eu student (vă mai amintiți de LISP, limbajul favorit pentru cercetătorii de inteligență artificială?), de aceea poate mulți dintre cititori au mai auzit-o.
Se spune că regretatul academician și matematician Grigore Moisil, important contributor la creația primelor computere românești, profesor fiind la Universitatea din București, participa la multe întruniri științifice în care se prezentau diferite noi concepte matematice sau viziuni ale cadrelor didactice din cadrul catedrei. Acolo a prezentat primele cercetări în domeniul algebrei logice, denumită ulterior “algebră Łukasiewicz–Moisil”, și tot acolo s-a discutat, pentru prima oară despre inteligență artificială în România.
Într-una din zile, unul din colegii mai tineri (“Popescu Ion”) care se ocupa cu predilecție de acest subiect, a lipit pe ușă, așa cum se obișnuia, numele și obiectul pe care îl preda: “Popescu Ion” – Inteligență artificială. A doua zi, pe tăblița lipită pe ușa biroului marelui matematician scria cu litere de o șchioapă: Grigore Moisil – Inteligență naturală.