M-a inspirat să scriu acest articol un citat găsit într-o carte răsfoită de curând – „Bunul conducător. Unde-i bunul conducător? Acela care iubeşte cu toată fiinţa sa, care mângâie, care înalţă? E atât de rar printre oameni! Popoarele caută mereu profeţi şi capătă în schimb cezari.” (Ernest Bernea, Îndemn la simplitate). Poate părea poetic dar înlocuiţi „conducător” cu „manager”, „profeţi” cu „lideri” şi „cezari“ cu „şefi” şi vedeţi ce iese.
Se vorbeşte frecvent despre diversitatea culturală, de gen, de religie, de naţionalitate, de vârstă etc., toate variantele fiind dezbătute, în special, din perspectiva înţelegerii şi analizării diferenţelor şi a depăşirii barierelor de acceptare, integrare, comunicare şi colaborare, ce pot apărea ca urmare a acestor diferenţe. Deci, mai degrabă din perspectiva înlăturării consecinţelor negative ale diversităţii şi mai puţin din perspectiva beneficiilor pe care aceasta le poate aduce în cadrul unei comunităţi.
În nenumărate articole şi conferinţe, HR-ii şi-au revendicat dreptul de fi consideraţi parteneri de business, dreptul de a participa la deciziile strategice ale managementului de top, dreptul de a fi aşezaţi în rând cu participanţii activi la viaţa organizaţiei. Rolul de „funcţie suport” nu mai era şi nu mai este de ajuns, iar nevoia de a participa la luarea deciziilor şi nu doar la implementarea lor a devenit tot mai stringentă.
Centralizarea procesului de recrutare şi constituirea unei echipe de lideri de integrare sunt două dintre măsurile asumate de HR-ul retailer-ului Mega Image, pentru a susţine expansiunea agresivă a lanţului. Ileana Alexandru (foto), directorul de resurse umane al companiei, ştie că recrutarea este zona în care disfuncţionalităţile se văd imediat, consecinţele fiind palpabile, măsurabile în cifre exacte şi vizibile în vânzările magazinului.
