Preocuparea organizaţiilor pentru identificarea şi crearea de programe de dezvoltare accelerată pentru angajaţii cu potenţial a cunoscut în ultima perioadă un avânt puternic. Acest subiect nu mai reprezintă doar o modă a HR-ului, ci a devenit o prioritate pe agenda board-urilor companiilor care îşi doresc o creştere sustenabilă a business-ului.
© 2014 Harvard Business School Publishing Corp.
În forma sa cea mai simplă, gândirea strategică înseamnă să decizi, pe de o parte, pe ce oportunităţi ar trebui să îţi concentrezi timpul, oamenii şi banii, iar pe de altă parte, care sunt oportunităţile pe care ar trebui să le ignori. Napoleon Bonaparte, unul dintre cei mai mari gânditori strategici din istoria omenirii, a sintetizat acest tip de gândire în felul acesta: „ca să concentrezi o forţă superioară într-un anumit loc, trebuie să exerciţi o economie de forţe în alte locuri”. Dacă împăraţii francezi morţi şi despotici nu sunt pe gustul tău, Michael Porter, profesor la The Institute for Strategy and Competitiveness - ce face parte din Harvard Business School, a formulat-o în acest mod: „esenţa strategiei stă în a alege ce să nu faci”.
© 2013 Harvard Business School Publishing Corp.
Una dintre cele mai dramatice schimbări care au avut loc în ultimul deceniu în domeniul dezvoltării abilităţilor de leadership a fost mutarea accentului de pe corectarea punctelor slabe pe identificarea, extinderea şi dezvoltarea punctelor forte. Iar pe măsură ce această mişcare continuă să câştige forţă, au ieşit la iveală trei mituri a căror spulberare este garantată.
© 2012 Harvard Business School Publishing Corp.
Oricărui director executiv i-ar plăcea să aibă un om ca Allan Taylor în echipa sa. Dar tocmai în acest lucru stă ascunsă şi enigma problemei lui Allan. Timp de câţiva ani, a fost subordonatul direct al unui manager vizionar, iar cei doi au făcut împreună o echipă minunată. Allan a asigurat execuţia consecventă a iniţiativelor şefului său – iar acum cade rapid în ceea ce eu numesc “sindromul celui aflat în poziţia de prim-locotenent”.
Cel mai frecvent aud cuvântul strategie sau gândire strategică, atunci când este vorba despre ceva foarte scump sau foarte important. Aud în mediul academic folosirea acestui cuvânt, dar mai degrabă teoretic, văd că industria de consultanță folosește acest cuvânt pentru a atrage atenția liderilor – însă în mediul organizațional ponderea acestei competențe este redusă (în percepția mea). Din experiența avută în organizații, cel mai frecvent strategia apare strâns legată cu rolurile de manageri seniori, în care cineva este promovat tocmai pentru că are o gândire strategică sau este ajutat să plece pentru că nu vede perspectiva de ansamblu sau nu gândește strategic.
Ai început o mică afacere care între timp s-a transformat într-un succes. Dacă la început tu şi cei câţiva angajaţi făceaţi tot, acum ai un număr de salariaţi suficient de mare, astfel încât să nu mai fie nevoie să acorzi o atenţie foarte mare rezolvării lucrurilor de zi cu zi şi trebuie să devii un gânditor strategic pentru business-ul tău.
Pe data de 3 octombrie s-a desfasurat seminarul cu tema "Strategii de diferentiere prin competente manageriale", organizat de IntellCompetitiv si revista Cariere. In cadrul seminarului, Vasile Paun, Senior Partner la IntellCompetitiv si-a propus sa raspunda la intrebarea: "Care sunt noile competente de care au nevoie angajatii pentru a se alinia la strategia actuala de diferentiere a companiei?"
