Suntem un popor fără educație în privința ideii de a dona. Campaniile adresate indivizilor au îndeosebi rezultate în zona medicală, adică acolo unde ne doare mai tare, dar puțini donează pentru un proiect tehnic, pentru scrieri de calitate sau pentru cultură în general. Și asta în ciuda faptului că am creat un precedent important cu campania „Dați un leu pentru Ateneu”, acum mai bine de 120 de ani. Astăzi, educația pentru caritate pornește din trei surse: oameni din toate păturile sociale care se gândesc la semenii lor loviți de boală, oameni din pătura de mijloc care donează pentru artă, cultură și tehnologie și, în fine, elevi care învață chiar la școală să dăruiască, alături de părinții lor.

Stilul tradițional de a trimite un satelit pe orbită poate dura ani de zile, iar când satelitul ajunge în sfârșit deasupra noastră, tehnologia este deseori deja depășită, surclasată de inovațiile și descoperirile de la sol. Este o luptă continuă în încercarea de a ține pasul, iar asta se aplică și în domeniul filantropiei. Aici, capacitatea noastră de a conștientiza și de a ne adapta la parametrii în continuă schimbare este esențială dacă vrem ca demersul nostru să aibă un impact real.