„Cel care zâmbeşte atunci când lucrurile merg prost s-a gândit deja pe cine să dea vina”- Legile lui Murphy.
Obiceiul de a arunca responsabilitatea în spatele cuiva – cu alte cuvinte, de a găsi un țap ispășitor – se întâlnește în toate organizațiile. Pentru majoritatea persoanelor, „să caute un țap ispășitor” este un mecanism psihologic de apărare, de negare a responsabilității, dând vina pe altcineva, prin proiecție. Dar de ce se aliază întregul grup împotriva unei persoane, care sunt mecanismele care-i angrenează pe componenții lui și, mai ales, cum salvăm „țapul ispășitor”?