Tinerii români continuă să-și caute viitorul dincolo de granițe, motiv pentru unii să spună că noua generație „n-are rădăcini”. Dintr-un alt unghi, se poate spune că suntem în acel context care ne permite și încurajează plantarea „vlăstarelor” la [tot mai mare] distanță de originea lor. În fine, privind de la distanță, tot ce avem de făcut e să nu cădem în capcana de a nu vedea pădurea de copaci :) Mai pe românește, tinerilor li se dau prea multe motive să plece, așa că sunt tot mai precauți – asumându-ne că probabil sunt împinși de la spate și de propriii părinți. Rezultatul precauției lor se reflectă în faptul că, tot mai des, ei nu mai pleacă direct la muncă, ci fac mai întâi facultatea în țara de adopție pe care și-o aleg. Surpriza este că unii încă verifică ce șanse de angajare mai apar în România.